George Marin
După cum a recunoscut și László Balint la conferința de presă de la finalul meciului, UTA a căutat să străpungă prin partea dreaptă a apărării petroliste, Borța – Mathaus, considerată de arădeni „veriga mai slabă”. Ceea ce explică, într-un fel, și numărul redus de baloane pe care le-a primit de la coechipieri „veriga mai tare”, Țicu, subiectul radiografiei noastre de astăzi.
Țicu – speram noi înaintea jocului – se afla la capătul unei perioade mai puțin faste pentru el, la Craiova chiar fiind lăsat pe banca rezervelor. După înfrângerea din Oltenia au urmat două jocuri în care căpitanul echipei petroliste a arătat că se află pe o pantă ascendentă în evoluțiile sale. Către ce punct s-a îndreptat Țicu în meciul contra arădenilor, vom vedea în rândurile următoare, iar concluzia o poate găsi lesne oricine.
Deși considerat ca mijlocaș stânga în așezarea inițială, Țicu a petrecut destul timp în ultima linie de apărare, forcing-ul arădean obligând Petrolul să adopte o așezare prudentă, 1-4-5-1. În aceste condiții, Țicu a stat mai aproape de Stahl, anihilându-l pe atacantul arădean – care, între noi fie vorba, nu a dat pe afară de activ ce a fost – cu excepția situației din debutul meciului, când arădeanul l-a depășit în viteză pe căpitanul nostru (min. 9). În tot mitanul, Țicu nu a avut prea multe mingi primite și pasate, dar a înregistrat o distanță mare parcursă pentru demarcări, specific unui mijlocaș de bandă, așa cum avea să o facă și după pauză. În fazele de apărare, poziționările au fost corecte, a securizat baloanele care se duceau către Vâlceanu, a schimbat bine marcajul adversarilor cu Huja, și a fost atent la intrările lui Aly Abeid în zona sa. S-a întâmplat aproape la fel și după pauză, cu mențiunea că Stahl a fost înlocuit cu Keșerü, care a luat o poziție mai centrală lăsând loc lui Abeid și Otele pentru a vizita zona lui Țicu. Abeid a reușit, totuși, o centrare (min. 53) și ar mai fi putut reuși încă una, liber fiind, dacă ar fi ajuns mingea la el (min. 57). Dar, la această situație a fost o eroare de marcaj a întregului sistem defensiv, Țicu făcând marcaj la Keșerü, dar cu amenințarea că ploieșteanul s-ar fi putut găsi prins între doi adversari.
Până cu un sfert de oră înainte de final, Țicu a participat la acțiuni ofensive, prin prezența în bandă, în poziție avansată în terenul advers, de multe ori așteptând în van balonul pentru pătrundere urmată de clasicele lui centrări – capitol firav în acest meci, cu excepția minutului 45+2, centrarea generând o ocazie petrolistă – sau prin pase lungi, așa cum a fost aceea adresată lui „Taka”, minge pe care japonezul nu a reușit să o trimită în plasă, lovind-o cu stângul (min. 42). Țicu a mai trimis o „lungă” foarte bună pentru Gicu Grozav, dar mingea s-a pierdut în avanposturi prilejuind un contraatac arădean. Țicu a ratat momentul retragerii defensive, din fericire situația a fost rezolvată de colegii din apărare (min. 69). Cu retragerea spre câmpul propriu a mai întârziat și în prima parte, când a fost prins de fază pe centrul terenului (min. 35).
Cât privește jocul în sine cu balonul, lui Țicu nu i se pot imputa prea multe greșeli personale, poate doar respingerea greșită din prima parte, din fața lui Rareș Pop (min. 21). Nu i se poate imputa că a primit o minge greu de stăpânit de la Gicu Grozav (min. 63) și nici câteva dintre baloanele lungi și medii pe care le-a trimis spre avanposturile petroliste. Acestea intră în zona firescului într-un meci de fotbal. Mai degrabă ar trebui privite capitolele „recuperări”, „intercepții”, „deposedări” și „respingeri”, cele care arată eficiența îndeplinirii îndatoririlor postului și care cuprind cifre semnificative.
Ultimul sfert de oră al meciului a avut o istorie aparte. A fost o perioadă în care căpitanul petroliștilor a fost solicitat exclusiv în defensivă. A fost, în același timp, perioada în care UTA a marcat acel gol oarecum ciudat și a forțat egalarea. Golul arădenilor a venit imediat după ce Țicu respinsese balonul din careu, cu capul, într-un moment care cerea siguranță, un adversar pândind în spatele lui (min. 75). La golul arădean, Otele a plecat din spatele lui Huja, care nu avea cum să îl vadă, dar din fața lui Țicu, acesta rămânând în apropierea liniei de 16 metri, în timp ce Otele a ajuns până lângă bara porții lui Vâlceanu ca să se poată lovi mingea de el (min. 76). În această situație, greșeala a fost una colectivă, ba putem spune că a fost o sumă de erori individuale sancționate sever.
Țicu a părut că a trecut peste momentul neplăcut, marcându-l bine pe Keșerü la cornerele arădene, a realizat o deposedare importantă la Otele (min. 83), preluându-l în marcaj pe Jobello după intrarea acestuia (min. 87) și reușind o intercepție care i-a dat prilejul să pornească într-un contraatac viguros, stopat prin fault evident, dar neacordat de arbitrul Barbu (min. 90). Finalul a fost greu, Țicu luptând cu succes alături de coechipieri pentru păstrarea rezultatului. Putea să nu fie cu succes tocmai la ultima fază a meciului, una în care apărarea petrolistă a fost ușor derutată, când Keșerü nu a putut introduce balonul în poartă dintr-o poziție grea, profitând de viteza sa de reacție superioară față de cea a căpitanului nostru (min. 90+7).
