Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce, ani la rând, v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
Am văzut, în episoadele anterioare, informaţii despre rezultate spectaculoase, dar şi portretele unor figuri importante. În acest episod vom face o incursiune în istoria stadioanelor din Câmpina şi din Poiana Câmpina. Primul „stadion” menţionat, în anii ‹20, a fost „Libertas”, din Parcul „Constantin Istrati”, dar e greu de crezut că era ceva care ar corespunde înţelesului de azi al acestui cuvânt, cu tribune, teren bine delimitat, vestiare etc. Prima arenă din oraş omologată a fost „Principesa Ileana”, inaugurată tot în anii ‹20. Acea arenă, care avea şi o cochetă tribună acoperită, se afla între străzile Calea Doftanei şi Bobâlna. A fost dezafectată prin anii ‹70. În anii ‹30, vor mai fi omologate stadioanele „”„Venus”, situat pe locul unde ulterior avea să fie construită o hală a ACC-ului, dar şi cel de la Poiana Câmpina.
Primele două momente redate în acest episod au legătură cu stadionul de la Poiana Câmpina, iar, în final, vă propunem o privire generală din 1969 asupra stadioanelor din oraş.
„O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul I, Capitol special, pagina 154
Ordinul No.4464 și răspunsul concis (…)
Pe 30 mai 1948, stadionul de la Poiana Câmpina, pe care, în timpul războiului, s-au depozitat tone de dărâmături, a fost redat circuitului sportiv. „Siguranța” a fost „ochi și urechi” asupra evenimentului. Chiar în aceeași zi, la Biroul de Siguranță Câmpina a ajuns Buletinul Informativ cu numărul 811, în care principala dezvăluire era că la manifestația inaugurală au participat circa 5.000 de oameni. Peste câteva zile, pe 4 iunie 1948, la Biroul Siguranței Ploiești a ajuns Ordinul Informativ cu numărul 935. „Securistul” ori nu s-a omorât cu firea, ori teroarea comunistă inhibase deja mulțimile. „Raportăm: liniște”. Atât! Bunul mers al instaurării noii ordini n-a avut nicio „piedică” la reinaugurarea stadionului de la Poiana Câmpina. A fost „liniște”, lucru reliefat și-n alte Buletine Informative, din zilele următoare.
„O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul II, Capitol special, pagina 122
Stadionul din Poiana Câmpina a existat din 1936, an în care Astra Română a debutat în competițiile oficiale. Pe timpul celui de -Al Doilea Război Mondial, acolo s-a făcut un soi de groapă de gunoi, unde s-au depozitat dărâmăturile provocate de bombardamente. În 1948, stadionul, curățat de mizerie, a fost reinaugurat. Vă amintiți, după evenimentul de la 30 mai 1948, la Biroul de Siguranță s-a raportat „liniște”. Peste 9 ani, pe 4 august 1957, stadionul, care între timp fusese gazonat, a fost inaugurat într-un amical de gală cu CCA, cea mai mare echipă a acelei decade. Se știe, la sfârșitul anului 1956, CCA (viitoarea Steaua) a făcut legendarul turneu în Anglia, iar, la puțin timp de la meciul de la Poiana Câmpina, avea să joace primele meciuri din competițiile europene din istoria „militarilor”, celebra „triplă” cu Borussia Dortmund (2-4 în deplasare, 3-1 la București și 1-3 la Bologna). Cât timp s-a lucrat la refacerea stadionului, Poiana a jucat pe „Principesa Ileana”, în 1956 și în primăvara anului 1957. Flamura Prahovei (marți, 6 august 1957).
La Cîmpina s-a inaugurat un frumos stadion
CÎMPINA (prin telefon). În orașul Cîmpina a avut loc duminică (n.r. – 4 august), în faţa a peste 3.500 de spectatori, inaugurarea stadionului Energia Poiana Cîmpina. După cuvîntul de deschidere, pe care l-a rostit tovarășul Anghel Popa, directorul uzinei metalurgice Poiana Cîmpina, a urmat o frumoasă demonstraţie de atletism. Și-au dat concursul atleţii lotului R.P.R. Dintre rezultatele înregistrate sînt de remarcat ale atleţilor Virgil Manolescu (47,29 m. la disc), Bîzu (67,06 m la suliţă), și Ștefan Doboi (11 sec. la 100 m. plat). A urmat apoi o întîlnire amicală de fotbal între echipele CCA București și Energia Poiana Cîmpina. A învins CCA cu scorul de 3-0 (2-0). Primul gol l-a marcat Constantin (min. 20) în urma unei combinaţii cu Alexandrescu și Zavoda II. Același Constantin a ridicat scorul la 2-0 în min. 41, printr-un șut fulgerător de la 25 m. După pauză, cîmpinenii egalează jocul, însă înaintașii ratează bune ocazii. Scorul a fost pecetluit în min. 60 de V. Moldovan.
C. Vîrjoghie, corespondent. Facem un salt în timp, peste 12 ani, în 1969, şi descoperim, din câteva ştiri publicate în presa timpului, că arenele erau total insuficiente: doar 6 la 24 de formaţii!
„O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul II, Capitolul 4. 23 III, pagina 269
Flamura Prahovei (7 decembrie 1968). Raidul nostru. Cum sînt întreţinute bazele sportive? (…) Lipsă de interes la Cîmpina. Baza sportivă „Flacăra” are un aspect plăcut. Terenul este frumos, bine îngrijit, iar în jur există o pistă de atletism. Ne interesăm și de anexe: cabine pentru jucători, arbitri. Dar așa ceva nu există! Jucătorii se dezbracă la școala de petrol și chimie din apropiere sau … în cabina portarilor. Materiale pentru a amenaja cabinele respective există. Numai interes din partea asociaţiei pentru a crea condiţiile desfășurării unei activităţi sportive normale, nu. Bază sportivă sau… maidan? Ultimul popas – terenul IRUE. Cîndva aceasta era o bază cu care cîmpinenii se mîndreau. Cum arată acum? Jalnic! Cînd plouă, nu știi ce să crezi că este: teren de fotbal, patinoar sau lac pentru canotaj? Întreprinderea „Energopetrol” a demontat tribuna care se afla la unul din capetele terenului și a mutat-o pe o parte laterală, lăsînd-o acolo în voia soartei. Alături de terenul de fotbal, există unul pe care se poate juca volei sau baschet, dar nici acesta nu e întreţinut cum trebuie. Impresia generală pe care ţi-o lasă această arenă este a unui maidan și nu a unei baze sportive. „Nu-și dă nimeni niciun interes – ne spunea pensionarul Rotaru Ștefan. Au distrus pînă și instalaţia de nocturnă (n.a. – CE?). Acum zace undeva lîngă atelierul mecanic al Rafinăriei Cîmpina”. Oare organele locale nu văd această situaţie? De ce admit ca o asemenea bază sportivă, necesară tinerilor din orașul Cîmpina, și pentru a cărei realizare s-au cheltuit importante sume bănești să fie lăsată pradă indiferenţei? Iată întrebări care-și așteaptă răspunsul (…)
Gh. Nilă, cu sprijinul corespondenţilor voluntari Florian Albu și C. Vîrjoghie.
Flamura Prahovei (4 aprilie 1969). Cum sînt gospodărite bazele sportive? În judeţul nostru, există 174 terenuri de fotbal, 73 de handbal, 183 de volei, 121 amenajări pentru atletism, 14 săli de popice și cam tot atîtea bazine de înot și multe alte baze sportive, pentru a căror amenajare s-au cheltuit importante sume bănești. (…) În orașul Cîmpina, oraș în care sportul se bucură de o largă popularitate, există doar 6 terenuri de fotbal pentru 24 de echipe!
