George Marin
Declarațiile de săptămâna trecută ale patronului de la FCSB ne-au dus cu gândul că echipa bucureșteană va face orice este posibil pentru a câștiga meciul de la Ploiești. Cum, pentru a câștiga un meci este necesar să marchezi, radiografia noastră și-a îndreptat aparatul cu Raze Pix spre zona celor care să împiedice acest lucru, anume linia noastră de apărare. Cu mai multă atenție asupra celui care, până înaintea acestui meci, a condus apărarea petrolistă cu aplicație, determinare și eficiență prin valorificarea experienței acumulate. De această dată, însă, Tamaș a părut că s-a integrat în lipsa de convingere a întregii echipe, el care, în alte meciuri, era un adevărat „lup alfa”, care mușca din adversar, ci nu acel neputincios lup blând propus de persoana lui Viorel Moldovan, care își atribuise titulatura cu de la sine putere.
Nu sunt prea multe lucruri noi de descoperit peste noapte, în general, despre evoluția lui Tamaș. Știe foarte bine jocul, știe foarte bine să își coordoneze colegii de linie, știe foarte bine unde și cum să se poziționeze. La aceste ultime două capitole, în meciul contra FCSB a avut și scăpări. Nu l-am mai văzut să facă şi ceea ce a făcut în celelalte meciuri, anume să mai indice din când în când coechipierilor o anumită poziționare sau o anumită acțiune. Bine, poate că le-o fi spus câte ceva, dar din tribună nu se aude. Ori, poate a considerat că şi ceilalți de lângă el sunt superpregătiți pentru acest meci și nu au nevoie de îndrumare. Cel puțin pe Țicu, la golul al doilea, l-am văzut cât de pregătit a fost pentru acest meci …
În fine, discutam de poziționările pe care le-a avut Tamaș. Știe „meserie”, după cum am spus. Știe să taie calea adversarului (Omrani, min. 3, Codrea, min 70), intuiește bine unde merg pasele adverse (Compagno, min. 8), protejează mingea pentru Vâlceanu (min. 31), știe să blocheze adversarul (în general, Compagno, „omul lui” din meci, și, în special în minutul 28, dar și Omrani, min 44, 55, Nikolov, min. 79). Însă, pentru că există și un „însă”, trebuie discutat și de poziționările sale la fazele periculoase de la poarta petrolistă. Dacă, la primul gol primit, Tamaș a stat, firesc, lângă Compagno – Dawa fiind luat în primire de Huja, iar Țicu fiind undeva în mijlocul careului – la cel de-al doilea gol, venerabilul fundaș a fost prins foarte avansat. Deși el nu are o viteză de sprinter, a încercat totuși să îi ajungă pe Cordea și pe Țicu, care alergau având oarecare distanță între ei și se mai și opriseră pentru o secundă, cea a tatonării. Ne punem întrebarea dacă Tamaș ar fi putut ajunge într-o poziție în care să poată bloca mingea trimisă de Cordea dacă s-ar fi dus drept către careu în loc să alerge pe direcția celor doi. Or, dacă Țicu ar mai fi făcut doi pași în acel moment de tatonare, astfel blocându-i lui Cordea drumul direct către poartă și trimițându-l în direcția din care sosea Tamaș, dându-i acestuia din urmă timp să ajungă la „impact” cu atacantul bucureștean, cine poate ști ce-ar fi fost? Ne mai putem întreba dacă a fost bine ca întreaga linie, cu Tamaș, Huja și Meijers să stea la acea distanță față de adversari (min. 2, când Omrani și-a dat cu stângul în dreptul).
Ar mai fi de discutat două dueluri cu Omrani, petrecute pe la 20-22 de metri, central. Dacă la primul a tatonat foarte bine, obligându-l pe algerian să întoarcă faza (min. 20), la al doilea Tamaș a fost driblat, s-a repliat greu, și din această situație a izvorât un șut parat de Vâlceanu (min. 25).
A venit rândul episoadelor cu mingea. Ca apărător, Tamaș a respins ce a avut de respins. Tabelul alăturat este concludent. Cifra este mai mică în partea secundă a meciului, cu excepția capitolului „mingi lungi”, reflectând faptul că Petrolul a căutat să țină inițiativa. Bilanțul este echilibrat: a salvat „in extremis” mingea trimisă rău de Meijers (min. 21), dar i-a și întors aceluiași coechipier o pasă cam moale într-o zonă sensibilă pentru poarta petrolistă, făcând inimile suporterilor să tresară (min. 45). Ne mai amintim și de mingea pierdută la 22 de metri de poartă, situația fiind salvată de Vâlceanu (min. 59). Cât privește pasele de lungime medie, ele sunt în număr mai mare pentru că Tamaș a pornit acțiuni primind baloane de la Vâlceanu, la reluarea jocului de la linia de 6 metri, și pe cele mai multe le-a distribuit către Huja și Meijers.
Surprinde numărul duelurilor pierdute! În afară de două, toate au fost jucate la cap. Trei s-au petrecut la lovituri de colț la poarta bucureștenilor (min. 20, 23, 74). Aici mai este de amintit că, la loviturile de colț bătute de Jair sau Țicu, nu toate baloanele l-au căutat (min. 19, 41, 77). Singurul duel aerian câștigat de Tamaș s-a petrecut tot la un corner petrolist, dar lovitura sa a mers în altă direcție decât cea a porții bucureștene (min. 64).
Partea de final a meciului l-a prins după cum și-a făcut obiceiul, încercând câteva lansări lungi pentru coechipieri (70, 74, 84), ajungând chiar să centreze (min. 80). A fost și căpitan al echipei pentru o scurtă perioadă de timp, de la schimbarea lui Țicu cu Velisar (min. 67) și până la înlocuirea sa (min. 85).
În concluzie, Tamaș a avut o evoluție cu mai puține realizări decât cele cu care ne obișnuise, dar trebuie să ținem cont că FCSB este un club cu forță. În acest meci, lupul „alfa” a părut un lup oarecare din haită, cum alfa este o literă oarecare din alfabet. Tragem nădejde ca, începând de meciul următor, decanul de vârstă al „lupilor galbeni” să își reia poziția alfa prin evoluția sa. Dacă va juca…
