George Marin
Asta și-ar fi putut spune sieși Măzărache, printr-o apropiată analogie cu sintagma lansată de fostul atacant Robert Niță: „Sunt bun, dar nu mă vede nimeni”.
Da, Măzărache, inimos și dispus la efort cum îl știm, gata să spargă aparatul care măsoară ambiția și pe cel care măsoară kilometrii parcurși, a alergat mult, nu și-a pierdut din viteză, numai că a avut neșansa ca să nu se joace prea mult pe partea lui. Iar atunci când a existat încercarea de a fi fost jucat pentru a-i fi valorificate posibilitățile, lansările nu au fost cele potrivite (min. 5, 47). S-a mai întâmplat și să primească pasă în condiții dificile pentru o recepție corectă, nereușind să stăpânească mingea și cedând posesia (min. 49, 58). Doar două lucruri rămân notabile analizând prestația sa: centrarea de gol nefructificată de Irobiso (min. 15) și efortul depus pentru a acoperi o largă– lungă, mai degrabă – zonă de teren cu mai mult sau mai puțin succes. În alte situații nu a fost convingător. O altă centrare a fost oprită de al doilea adversar (min. 46). Apoi, încâlcirea sa în ițele propriului dribling a făcut ca Bertrand să o zbughească spre poarta petrolistă cu minge cu tot (min. 51). Măzărache a fost prezent și în ofensivă și în defensivă chiar dacă lui i s-a desemnat poziția de atacant dreapta. A colaborat bine cu Borța în marcajul adversarilor și acoperirea zonelor, chiar dacă a fost și depășit o dată de Latovlevici, în zona liniei de fund, centrarea ex-internaționalului fiind capturată de Vâlceanu (min. 27). Buna colaborare cu Borța s-a arătat și la fazele ofensive, în momentele de posesie prelungită, „Măză” făcându-i loc mijlocașului pentru pătrundere și eventuală centrare. Iar în zona de atac, „Măză” a găsit demarcări în fața porții adverse sau în careu, dar mingea nu a ajuns la el (a făcut un sprint de mai bine de 60 de metri pentru a putea fi prezent la primire, dar centrarea lui Țicu a fost prea scurtă, min. 6; s-a demarcat la prima bară, dar Țicu a centrat pentru Irobiso, min. 9; la golul marcat de Grozav sosise în centrul careului, min. 13; prezent la bara îndepărtată la centrarea lui Țicu, minge deturnată de portar, min. 34). Se poate observa clar că „Măză” poate căpăta o notă mai bună pentru defensivă decât pentru ofensivă, chiar și prin simpla sa prezență în zona apropiată propriei porți și unde, pe lângă adversari, a blocat și ceva baloane (min. 29, 31). Dar nota generală nu poate fi deloc prea ridicată.
Pentru că înlocuitorul lui Măzărache a jucat 32 de minute, plus cele de recuperare, ne-am aplecat atenția și asupra evoluției lui Bratu, căruia i-am atașat o coloană separată în tabel. Tânărul mijlocaș a beneficiat de faptul că piteștenii rămăseseră în zece oameni și nu a mai fost nevoie să se retragă des în linia de apărare imediată, așa cum a trebuit să o facă Măzărache. El a ieșit în evidență, acoperind mai ales zona din dreapta a jumătății adverse de teren. În plus, a știut când și cum să iasă la primirea balonului și ce să facă cu el. I-au mers driblingurile, trimițând peste apărarea adversă un lob la care Gicu Grozav a luftat în mijlocul careului (min. 66) ori obținând lovitura de pedeapsă prin care întorsul acasă Budescu a stabilit liniștea pe teren (min. 84). Relația cu Grozav s-a arătat și la pasa pe care Bratu i-a trimis-o, dar pe care Gicu a preluat-o cam larg, acesta din urmă pierzând o bună oportunitate de a se prezenta în fața porții lui Straton pentru un al doilea gol (min. 75). Bratu nu a fost numai servant, ci a căutat și demarcarea, dar nu a primit mingea de la Irobiso (min. 80). Și Bratu a fost disponibil la efort susținut până în final de meci, dorind să rețină chiar lângă fanionul de la colț, după un sprint lung și viguros, puțin prea lunga lansare de la Budescu (min. 90+2), sau încercând recuperarea după ce pierduse balonul (min. 90+3). Restul- comparativ între cei doi ori „pe persoană fizică”- spun cifrele din tabelul alăturat.
