George Marin
Iată-l titular pe Jair Tavares da Silva, cel coborât din Finlanda pentru a pune umărul la întărirea liniei de mijloc a Petrolului. În jocul Petrolului era nevoie de ceva mai multă inițiativă, de ceva mai multă fantezie a celor chemați să amenințe poarta adversă pentru a putea spera într-un rezultat bun laArad. Din păcate, aceste cerințe nu s-au regăsit în jocul brazilianului. Afirmația este susținută și de cifrele înregistrate în tabelul alăturat.
După cum se poate observa, Jair s-a întâlnit cu mingea destul de des. În medie, cam o dată la două minute. Dar ce a făcut cu mingea când a avut-o, iarăși se poate observa lesne. De cele mai multe ori a primit-o dintr-o parte și a trimis-o în cealaltă. Totul lateral, fără nicio pasă înspre poarta adversă. Dintre toate pasele scurte în lateral am putea remarca una, pe aceea din minutul 84,la singura sa prezență notabilă în careul advers, când s-a arătat altruist și a așezat mingea pentru șut, unul blocat. Nu a șutat el, ar fi fost o execuție dificilă. Dar nici pasele înainte nu au fost memorabile pentru eficeința lor în cadrul echipei. Covârșitoarea majoritate au constituit-o pasele neutre.
Din noianul de pase, multe au fost în jurul distanței de 10-12 metri, acolo unde aparatul cu ”raze Pix” a stabilit o limită arbitrară între pasele scurte și cele lungi. Dar, supărător este procentul de pase greșite: 16%. Adică 6 din 36 (min 31, 41, 45+1, 46, 73, 86), singura scuzabilă fiind aceea din minutul 41, când a primit balonul într-o poziție foarte dificilă. Dacă în calcul ar fi intrat vreo, să presupunem, 4 pase lungi greșite, procentul nu ar fi deranjant atât de tare. Dar, pasa lungă (cel mai adesea și precisă) este apanajul lui Tamaș, după cum se vede, în timp ce Jair joacă mărunțel de-a latul, ca la hora din sat (prilej de bucurie duminicală pacifistă), brazilianul nedovedindu-se o amenințare pentru poarta adversă și nici pentru adversari în duelurile directe. O confirmă și multitudinea de cifre de „0” din tabel. Fără o statură impozantă, fără o forță deosebită, ne-am și așteptat de la Jair să demonstreze o mai mare calitate tehnică, cu care să își depășească adversarii. La Arad, el nu a arătat aceste lucruri, driblingurile marcate în tabel fiind mai mult depășiri în viteză (min. 9, 22, 45, 86), în timp ce duelurile adevărate pentru balon au fost sporadice (min.67, 69) și necâștigătoare. Dintre toate celelalte cifre din tabel,merită menționat doar șutul arădean blocat (min. 4), inclus la „respingeri”. Și încă un amănunt, pe care tabelul nu îl poate spune: Jair nu s-a întâlnit absolut deloc cu mingea între minutele 9 și 19! În această perioadă, nici Petrolul nu a avut o posesie deosebit de intensă, nici coechipierii nu l-au preferat, dar nu știu cât poate fi aceasta o scuză pentru un mijlocaș.
Cu afirmația precedentă trecem la capitolul următor al analizei: poziționarea în teren. Brazilianul a arătat că știe să își caute poziția liberă în teren. Deseori el s-a aflat fără adversar în jurul său – vorbind despre momentele de posesie petrolistă – însă nu „atrage” mingea. Altfel, el și-a respectat consemnul tactic, așezându-se cumințel în linia de 4 de la mijloc, în momentele de apărare, când petrolul a adoptat formula 1-5-4-1. Ceva mai avansat – „balansând” uneori cu intratul la pauză Cebotaru în ceea ce privește poziția mai apropiată către poarta adversă dintre cei doi – a jucat Jair începând cu mitanul secund. Dar nu trebuie înțeles că între Cebotaru și Jair au fost prea mulți metri. Dar, Jair a avut și un moment în care a intrat singur în marcajul adversarului, Cebotaru nemaiavând cui pasa (min.49). Trebuie spus că Jair a încercat uneori și presingul defensiv în terenul advers, fără vreun succes notabil.
Ar mai fi de discutat despre vitezele lui Jair, cea de reacție și cea de deplasare. Nu a arătat că excelează la niciuna din cele două, deși, la statura lui de 1,74, ne-am fi așteptat să vedem un sprint mai exploziv, dar în câteva rânduri mai vioaie s-a arătat melodia care a sugerat titlul materialului de față. Jair s-a retras lent la atacul rapid al arădenilor (min. 22), dar și la faza golului secund marcat de adversari (min. 69). La această a doua fază, Jair a fost și puțin ghinionist, el încercând de două ori, fără succes, deposedarea în terenul advers, apoi în fața careului propriu, prins dezechilibrat, pe retragere (una târzie,totuși), chiar având un scurt clinci la balon cu Miculescu, cel ce nu a mai putut fi ulterior blocat de o defensivă așezată total alandala.Cât despre viteza de reacție, sugestivă este faza din minutul 62, când s-a trezit cam târziu pentru a bloca ieșirea din apărare a arădenilor. Am mai putea discuta despre faptul că Jair nu a sesizat demarcarea unui adversar în dreapta sa, la faza în care Pașov a greșit (min. 28). Din fericire pentru noi, UTA a finalizat foarte prost oportunitatea.
Finalul a lăsat impresia că Jair a obosit un pic, necalculând corect o pasă către Tamaș, în fața careului advers, rezultând o intercepție arădeană (min.73),apoi având o poziționare nepotrivită, aflându-se în spatele a doi arădeni, la respingerea lui Borța, cu capul (min. 83).
Acum, nu știm dacă trebuie să ne bucurăm pentru faptul că Petrolul a trecut, în câțiva ani, de la mijlocași care fac doar jogging pe teren (Leonel Pierce, de exemplu, vă mai amintiți de acest… stelar?) la unul care, cât-decât, mai dă în minge (Jair, evident). Mai degrabă trebuie să ne întristăm că poarta adversă, oricare ar fi aceea, nu tremură de frica actualilor mijlocași petroliști, incluzând aici și pe mai titratul Grozav,dar și pe ceilalți fără prea mare faimă. Jair s-a așezat singur în această a doua categorie, a celor „pacifiști”, cel puțin până la proba contrarie.
