George Marin
Oscilând între Takayuki și Jarović, ”aparatul cu raze pix” l-a luat în analiză pe atacantul bosniaco-german chemat să îl înlocuiască pe accidentatul Diarra într-un meci în care victoria era vitală. A mai cântărit și ideea de comparație cu precedenta radiografie a lui Jarović, din septembrie 2021, tot așa cum și Diarra a fost analizat printr-o comparație în timp. Ei bine, dacă Diarra a dovedit un serios progres în raport cu momentul sosirii sale la Ploiești, evoluția lui Jarović a fost chiar mai slabă decât aceea din septembrie trecut – atunci, radiografia noastră nu dăduse un verdict decisiv, ci spusese doar „să mai vedem!” – și cu mult mai slabă decât ceea ce prezintă atacantul pe youtube.
Jarović este un om de echipă, cert! A intrat și în alte meciuri și a dovedit-o, ba a și marcat. Însă, în meciul de luni, el a avut o evoluție sub nivelul echipei. Cum antrenorii nu ne spun dinainte cum vor să joace – nici măcar nu dorim să îi întrebăm – și nici nu punem microfoane în cabină pentru a nu ne trezi cu informații de genul „jucăm cum am discutat acasă” (vezi meciul Dinamo – Eintracht, dintr-o epocă demult apusă), ne rămâne doar întrebarea dacă lui Jarović i s-a destinat un joc de pivot, cu el punct fix, fix – pentru că a fost destul de static, cu excepția prezenței în careul propriu la fazele fixe ale adversarilor – sau i s-a dat libertate să acopere o zonă mai mare de teren, lucru pe care nu l-a făcut cu consecvență, ba chiar aproape deloc. Este adevărat că lui Jarović îi este și dificil să se miște rapid, având în vedere că demarează greu la cei aproape doi metri înălțime pe care îi are. Degeaba pui pasul cât podul lui Saligny dacă nu reacționezi mai rapid decât adversarul. Ca exemplu de reacție târzie amintim doar faza din minutul 24, la centrarea venită din partea stângă.
Prezumția că i s-a destinat rolul de pivot se bazează pe faptul că mai toate degajările sau mingile trimise lung din apărare au fost dirijate la înălțime către el.Poate că poziționarea nu a fost întotdeauna cea mai bună, poate că estimarea locului unde urma să vină balonul nu a fost cea mai potrivită, pentru că deseori Jarović a venit de departe către balon, deși un balon nu zboară 50-60 de metri ca racheta.Cert este că Jarović a pierdut aproximativ 60% din duelurile aeriene (au fost doar trei dueluri la picior, dintre care unul câștigat în debutul mitanului secund), ceea ce este prea mult pentru un jucător de statura sa, aflată la cota cea mai ridicată pe tot terenul. Puținele dueluri aeriene câștigate au generat și puținele pase. Un singur duel aerian este de reținut, petrecut în careul ilfovenilor, devierea pe spate, paralel cu linia careului, fază continuată cu șutul lui Bratu (min. 20).
Din păcate, din evoluția lui Jarović în meciul care a consfințit promovarea matematică a Petrolului în Liga 1 nu a rămas nimic memorabil, în afară de lovitura cu cotul în arcada lui Marc, acțiune petrecută într-un duel aerian. Neglijența dovedită și rănirea fundașului advers i-au atras lui Jarović eliminarea directă, lăsându-și echipa să joace în inferioritate numerică timp de o jumătate de oră.
În mediul fotbalistic, pentru fundași există sintagma „stâlpul apărării”, folosită în cazul unei bune evoluții, care asigură propriei echipe siguranța defensivă. Lui Jarović , pentru evoluția sa din meciul contra ilfovenilor i se potrivește sintagma modificată „stâlpul atacului”. Cu înțelesul corespunzător cifrelor din tabelul alăturat, ornat cu multe zerouri.
