Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca s-a născut în Antiohia Siriei. Îl întâlneşte pe Hristos în Teba Boeţiei, loc în care se îngrijea de bolnavi în calitatea sa de medic. Crezând în El, Sfântul Luca ajunge să se numere printre cei 70 de Apostoli. Împreună cu Sfântul Apostol Cleopa, el L-a văzut pe Domnul înviat pe drumul către Emaus (Luca 24). După Pogorârea Sfântului Duh, Luca s-a întors la Antiohia şi l-a ajutat pe Pavel să vestească Evanghelia Domnului.
A scris o Evanghelie şi cartea Faptele Apostolilor adresate dregătorului Teofil. Evanghelia se remarcă prin bogăţia de pilde – 33 de parabole împodobesc Evanghelia Sfântului Luca.
După martiriul Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Luca a predicat Evanghelia în Italia, Dalmaţia, Macedonia şi Grecia.
Este socotit şi patronul iconografiei creştine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtând în braţe pe Hristos şi prima icoană a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
A trecut la cele veşnice la vârsta de 80 de ani, când nişte păgâni l-au spânzurat de un maslin în cetatea Tebei din Boeţia.
Constanţie, fiul împăratului Constantin, a adus moaştele sfântului din Teba şi le-a aşezat în Biserica Sfinţilor Apostoli, sub sfânta masă, alături de cele ale Sfinţilor Andrei şi Timotei.
Simbolul Evangheliei sale este un taur care semnifică rangul preoţesc şi de jertfă al Mântuitorului Hristos.
