România – Georgia 1-2
George Marin
Seriooos, domnule Rădoi!!? Adică noi toți trăim în trecut, eventual aruncând o privire prezentului, și dumneata vii din viitor cu concepția asta declarată, de a juca mereu ofensiv, indiferent ce se întâmplă, după cum nu ai uitat niciodată să reamintești?! Până acum, toți cei care au condus echipa națională și au avut și ceva rezultate – Pițurcă, Iordănescu, Angelo Niculescu, chiar și Valentin Stănescu, apoi Lucescu cel bătrân – au jucat „la timpul trecut”, adică nu au privit spre viitor, spre concepția unui joc ofensiv, ci s-au cramponat doar în prezent, în prezentul lor de atunci. Asta doreai să spui dumneata? E meritoriu că ții la ideile dumitale, dar ce te faci când te lovești de realitatea înconjurătoare? Am văzut cu toții: o consideri neadevărată, ireală chiar. Ai realitatea ta, pe care ai imprimat-o și băieților. Altfel, cum ar fi putut declara că „am jucat bine”? Am jucat bine când am avut prima ocazie la poarta adversă abia în minutul 37, și aceea din lovitură liberă? Hmmm! Am jucat bine când echipa nu a arătat în niciun moment că poate oferi tuturor încrederea că poate domina meciul?
Am venit la stadion cu gândul că voi vedea o echipă națională stăpână pe ea în primul rând. Da, stăpână pe ea, în ciuda faptului că știam că toți băieții veneau după un sezon mai greu ca niciodată. Dar, un sezon la fel de dificil au avut și adversarii. Am văzut că meciul a fost mai relaxant pentru Maxim și Alibec, doi oameni veniți dintr-un campionat în care nu prinzi echipa nici în liga a cincea dacă nu pui osul la bătaie. Am fost curios să văd cum a trecut Sorescu peste sezonul complicat de la Dinamo. Am fost curios să îl văd și pe Stanciu, pe care îl văzusem într-o poză ținând în brațe două cupe. Am vrut să îl văd pe Budescu „pe viu”, după ce îl văzusem pe youtube în jocul în care echipa lui s-a salvat de la retrogradare, în Arabia Saudită. Am vrut să îi văd pe viu pe Chiricheș și pe Răzvan Marin, pe care îi văzusem cu bune (mai puține) și cu rele (mai multe) doar la televizor. În sinea mea așteptam să văd vreunul dintre toți aceștia strălucind, deși, rațional, știam că nimeni nu poate străluci. Mersul jocului mi-a dat dreptate. Miercuri seara au strălucit doar lustruiții pantofi ai lui Rădoi.
Revin la filozofia de joc a lui Rădoi. A spus că dorește să înscrie un gol mai mult decât adversarul. Da, jucând ofensiv, desigur. Să încheie un meci cu, de exemplu, 4-3 ar reflecta fidel această declarată filozofie de drum lung, de pânze albe. Dar, realitatea zilei de astăzi ne arată că această filozofie poate fi realizată cel puțin pe jumătate. Să iei trei goluri, ca în exemplul prezentat, este simplu când ai o apărare așa cum o avem noi. Problema este cum să dai patru goluri. Tu abia ai fost în stare să dai numai un gol, și acela mulțumită portarului advers care nu și-a păzit colțul apropiat al porții sale. Și în fața cui ai dat acest gol? În fața unei apărări pe care scrie Dinamo Batumi (portarul și puștiul din stânga, debutant), Wolfsberger (echipa este din Austria, nu din Germania), Șahtior Donețk, Rotor Volgograd, plus Anorthosis Famagusta (”șesarul”, cel cu cască de protecție și cu alură de motociclist crăcănat, care a baleiat în centru, în fața apărătorilor).
La finalul meciului, printre întrebările lansate a fost una referitoare la câte goluri vom lua duminică de la englezi. Nu vă speriați, nu vom lua mai mult de un gol sau două dacă ne vom apăra cu cerbicie, căci nu văd cum vom putea domina centrul terenului. Sau poate vom lua trei, și poate peste, dacă vom căsca gura și vom dormi în apărare, așa cum am văzut în dese momente pe ”Ilie Oană”. Dar nu cred în varianta cu multe goluri primite. Anglia are o competiție importantă în față peste numai o săptămână. Cea la care noi ne uităm la TV, analizând predictibilități și sustenabilități. ”Oamenii Reginei” vor avea grijă de ei înșiși. Nu vor accidentări, nu se vor bate prostește, nu vor face gafe. ”Mișu-Lippi” Stoichiță va avea ce declara, la final! Dar, totuși, câte goluri vom putea da noi? Unul mai mult decât adversarul, evident, mai ales dacă vom socoti și pe cele numite ”tehnic” … autogoluri! În imaginar, treaba este sigură. Să vedem, în Albion, cum vom sta cu realitatea… Una în care și Armenia sau Georgia par importante forțe ale fotbalului!
Ah, să nu uit, că pornisem de la reclama binecunoscută a unei mărci de vopseluri. La Ploiești, în partea a doua a meciului a cam plouat. Îmi era teamă să nu se ducă vopseaua de pe vreo doi sau trei dintre ai noștri de pe teren. Trăiască impresarii!
