Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în secolul al VII-lea. După ce s-a călugărit, s-a retras în pustiul Tebaidei, unde a întemeiat un aşezământ monahal, prezent şi în zilele noastre. Atât de mult s-a împărtăşit de viaţă dumnezeiască încât şi fiarele sălbatice i se supuneau.
În aşezământul monahal de la Ierihon, Sfântul Gherasim a aşezat anumite rânduieli în mănăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână monahii erau obligaţi să stea în chiliile lor şi să împletească preşuri şi coşniţe din trestie. În tot acest timp, ei nu aveau voie niciodată să aprindă focul şi să se hrănească doar cu puţină pâine uscată şi curmale. Uşa chiliei trebuia să rămână în permanenţă deschisă, pentru ca oricine ar fi vrut să poată să intre şi să ia orice doreşte. Sâmbăta şi duminica ei aveau obligaţia să se adune în biserica mănăstirii.
În aceste zile ei aveau masă de obşte, cu puţine legume şi puţin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele stareţului lucrul lui săvârşit peste săptămână. Fiecare monah avea o singură haină. Sfântul Gherasim însuşi se conforma acestor rânduieli, fiind un exemplu pentru toţi.