Sfântul Ioan cel Milostiv a trăit în timpul împăratului bizantin Heraclie (610-641). S-a călugărit după moartea copiilor şi a soţiei. Datorită virtuţilor sale, a fost ales patriarh al Alexandriei.
Sfântul Ioan era cunoscut pentru ajutorul dat săracilor, de unde şi numele de Eleemon, „Milostivul”. Se spune că odată, primind în dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, iar suma primită a dat-o săracilor. Se afla neîncetat la dispoziţia oricărei persoane care avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Nu s-a îngrijit doar de turma sa din Alexandria, ci şi-a extins ajutorul şi către poporul din Palestina, când acesta suferea din cauza invaziei perşilor şi a jefuirii Ierusalimului.
Potrivit tradiţiei, mergând Sfântul să cerceteze pe bolnavi, l-a întâmpinat un străin şi i-a cerut milostenie. El a poruncit slugii sale să-i dea şase arginţi. Străinul şi-a schimbat hainele şi l-a întâmpinat din nou pe Sfântul Ioan zicând: „Miluieşte-mă, stăpâne, că sunt robit”. El a poruncit din nou slugii sale să-i dea şase arginţi. Deşi sluga i-a atras atenţia că saracul s-a deghizat ca să mai ceară, patriarhul nu a spus nimic. S-a comportat ca şi când nu a auzit cele spuse de sluga sa. Străinul, după ce a luat a doua oara milostenie, s-a deghizat şi l-a întâmpinat din nou pe patriarh cerând ajutorul. Din nou sluja îi atrage atenţia că este aceeaşi persoană, însă, patriarhul a răspuns: „Dă-i lui doi arginţi, ca nu cumva să fie Hristosul meu, Care mă ispiteşte pe mine!”Sfântul Ioan cel Milostiv s-a împotrivit împăratului Heraclie, atunci când acesta a încercat să impună erezia monoenergismului (conform căreia în Hristos s-ar fi găsit doua naturi, divină şi umană, dar o singura „energie”).
