George Marin
Cuvintele s-au adunat cu greu după remiza albă de la Turnu Măgurele. Să fi pierdut meciul, situația ar fi fost clară. Să-l fi câștigat, mergeam cu șanse mari mai departe. Așa, nu suntem nici în căruță, nici în teleguță. Stăm să vedem dacă se mai împiedică totuşi cineva pe drum, dar numai în fața primelor două clasate care pare că au început să ia avans, stăm să vedem dacă îi mai sare cuiva o roată în drum… Mai pe șleau, stăm să vedem cum se așază bobii pe care îi azvârlă ceilalți, dar, atenție!, și în funcție de cum aruncăm noi bobii noștri, după incantațiile de rigoare. În traducere fotbalistică, incantațiile ar fi echivalente cu pregătirea meciului, iar aruncatul bobilor nu înseamnă altceva decât … marcarea golurilor și obținerea victoriei.
Exact asta, marcarea golurilor, mai ales din acțiuni construite clar, a lipsit Petrolului și în turul normal al campionatului, și în meciurile de până la întreruperea competiției (două goluri din faze fixe, unul la bâlba adversarului și un autogol supernorocos, în patru meciuri), cât și în acest play-off de promovare. Sub doi antrenori și sub două conduceri. Ce să credem? Că acestea sunt posibilitățile lotului actual? Se prea poate, deși, în teorie, în asemenea play-off energiile latente trebuie să izbucnească. Dacă stăm să analizăm ce schimbări au avut loc în iarnă – ca să putem vedea ce schimbări s-au produs în jocul de ansamblu al echipei – constatăm că, în ceea ce privește atacul, nu am avut prea mult spor. Vajushi a fost mereu indisponibil, Ekollo invizibil, doar Roigé arătând a fotbalist, dar și el aflându-se în pierdere de turație după accidentare. Probabil că, la Turnu Măgurele, nici nu era luat în calcul să joace atât de mult dacă nu s-ar fi accidentat Saim. Așadar, ne-am bazat tot pe ce am avut și înainte: Arnăutu, Hamza, Blănaru. Nici suportul din linia de mijloc nu a fost substanțial. Este adevărat că au dispărut insipizii Munteanu, Zaharia și Mihăescu (alături de blazatul atacant Ștefănescu) și că Deac a căpătat mai multă încredere, dar un sprijin mai consistent din partea unor mai tehnici mijlocași așa numiți „de acoperire” ar fi fost benefic. Mai tehnici, dar pe care nu îi avem. Avem doar unul puternic, dar lent (Meza Colli), și unul (Pierce), care nu a confirmat nici în prima ligă și nu confirmă nici în a doua ligă. Lăsând totul pe Marinescu – și să dribleze, și să pătrundă și să paseze – nu prea merge. În orice echipă, un singur om este ușor de anihilat. Nu avem nici pasatorii rapizi care să plimbe mingea astfel încât să nu se mai cunoască lipsa omului anihilat. Pe scurt, acesta este lotul, atât s-a putut face în perioada de transferuri, cu acest lot i se cere antrenorului, oricare ar fi el, performanță, chiar dacă această cerere este realistă sau nu. A mai fost și situația generată de infectare, mai sunt programările care nu te lasă să ai un program precis de pregătire, a mai fost și ghinionul de o dată la o mie de ani din meciul cu Rapidul. Ghinion zic, deși bate undeva și la pregătirea psihologică… S-au adunat destule împotrivă!
Mai sunt două meciuri. Primul este acasă, marți, contra Argeșului, aflat în poziție favorizantă, apoi la Mioveni. După primul joc din acest play-off, caracterizam Argeșul ca o echipă de învins. Sigur că este de învins, nu numai prin prisma necesității de a doborî un adversar direct, ci și de învins tehnic, pe teren. Un argument, printre altele: la meciul pe care l-au câștigat contra Rapidului, golul victoriei a fost marcat de fundașul stânga, prezent mai mereu la acțiunile de atac argeșene. Cine și cum i-a suplinit poziția de bază în desfășurarea acestor acțiuni? Televiziunea nu prezintă întreg terenul, nu s-a văzut clar, dar ar fi o pâine de mâncat, mai ales că este foarte solid centrul lor. Condiția de bază, din ceea ce am văzut și la meciul contra Turris-ului și la meciul contra Rapidului, este că Argeșul este o echipă de bătut dacă nu o înghesui în apropierea porții lor. Ca și Mioveniul, de altfel. Așadar, este de mers pe șiretlicuri fotbalistice. Destul de greu de aplicat ceva care să meargă, acum când toate echipele se cunosc unele pe altele, dar nu imposibil, nu-i așa?
Nu sunt adeptul calculelor și al pronosticurilor, nu joc la pariuri. Dar nu pot să nu constat că doresc ca bobii să aducă multe egaluri: unul la UTA- Rapid, unul la Turris-Mioveni, unul la Rapid-Turris. Toate legate, bineînțeles, de două victorii ploieștene. Fac aceste calcule înaintea meciului dintre argeșene, dar cred că Argeșul va bate Mioveniul (meciul a fost aseară și acum se cunoaște rezultatul), deși nu mi-ar displăcea un egal. Încă suntem acolo, diferențele sunt mici, deci se poate. Haideți, încă puțin și ajungem unde dorim!
