Umbra boxului. La Ploiești și în toată țara

George Marin

Ca toate sporturile, mai puțin, poate, șahul prin corespondență, și boxul s-a aliniat la comanda „break, stop!” primită acum mai bine de două luni de zile din motivele binecunoscute dictate de pandemia de coronavirus.
Cum semnele de „dezgheț” apar, chiar dacă timide, am dorit să vedem cum percepe fenomenul și ce acțiuni iau cei din lumea boxului ploieștean. Am solicitat opinia antrenorilor emeriți care coordonează activitatea pugilistică în cele trei cluburi ploieștene: Emil Popa (CS Conpet), Titi Tudor (CSM) și Ion Moroiță (CS Petrolul). Întrebările adresate s-au referit la modul în care sportivii au petrecut perioada stării de urgență decretată, la problemele pe care reluarea activității le scoate în fața lor și cum se văd perspectivele pentru revenirea la normalitate deplină.
„La Conpet, tot complexul este închis, nu numai sala de box”, după cum ne-a informat maestrul Emil Popa.

„Mai trec eu din când în când să văd dacă totul este în regulă. Deocamdată nu poate fi vorba de nicio activitate, mai ales cu juniorii, nici măcar în cantonament. Ei au același regim ca și școlile. Plus că în cantonament sunt multe condiții de îndeplinit pentru a putea respecta toate cerințele anunțate de Ministerul Tineretului și Sportului. Ceea ce aduce și cheltuieli suplimentare considerabile. Și, dacă apare cumva vreun caz de infectare, toată activitatea se oprește, totul se închide din nou. De aceea, deși mulți copii vor să revină în sală, nu au de ales, stau acasă cu părinții și fac pregătire fizică așa cum pot, pentru că încă nu avem liber la sporturile individuale. Federația Română de Box va stabili când se va putea relua activitatea. Am vorbit la FRB și o decizie va fi luată în funcție de situația din țară. În opinia mea, vom relua activitatea atunci când vom avea siguranță 90-95 % – pentru că 100 % nu cred că poate fi vorba – că nu se mai poate produce vreo infectare. Și reluarea activității va fi greoaie. Se începe cu pregătirea fizică, baza tuturor sporturilor, se continuă cu pregătirea tehnică, cu sparring-uri, cu meciuri de pregătire și abia apoi putem discuta de competiții. Dacă vom reîncepe în iunie-iulie, să zicem, atunci putem avea prima competiție abia prin octombrie-noiembrie. Deși, tare mă tem că nu vom mai avea Campionat Național anul acesta”, ne-a declarat acesta.
Aproximativ pe aceeași linie s-a situat și declarația maestrului Titi Tudor. „Ne-am pregătit mai mult prin telefon, mai mult prin video am supravegheat mișcările și exercițiile sportivilor. Ne-am văzut atât de mult la video de parcă dădeam probe la cinematografie”, ne-a spus cu amar umor antrenorul ploieștean.

„Am văzut recomandările pe care ministerul le-a făcut. Sunt dificil de aplicat la box. Chiar dacă este sport individual, totuși trebuie să se lucreze și în grup în pregătirea sportivilor. Prima problemă de rezolvat o reprezintă accederea în sală. În perioada în care nu aveam o competiție care să bată la ușă aveam câte 20-25 de sportivi la antrenamentul de dimineață și cam tot atâția după-amiaza. Cum să îi programezi pe toți, pentru că toți trebuie pregătiți și cei mai mulți întreabă deseori când pot reveni în sală? În sală trebuie să lucrezi box cu umbra, lucru la sac, lucru la coardă, lucru la aparate, gimnastică individuală. Aici se poate respecta o anumită distanță când lucrează un grup de opt, chiar zece. Dar trebuie să fac și lecții la mănuși, unde se lucrează diverse combinații de lovituri. Atunci, eu și sportivul ne aflăm la distanță redusă, chiar dacă purtăm mască. Cu cantonamentul am rezolva-o cumva, dar numai pentru un număr foarte restrâns de sportivi, mulțumită camerelor din minicantonament. Dar, restul de condiții cu greu le putem îndeplini. Și mai este ceva foarte important. Se știe că la box rar găsești copii din familii cu o stare financiară îndestulătoare. Mulți copii provin din familii ai căror părinți sau ale căror rude își câștigă existența în afara țării. Iată o altă problemă, un alt factor de risc pe care normele actuale nu îl trec cu vederea”, a mai spus Titi Tudor.
L-am mai întrebat pe maestrul „Prosop” dacă, în calitatea sa de membru în Biroul Federal al Federației Române de Box, are informații suplimentare. „FRB nu poate lua o decizie până nu va discuta direct cu ministrul Ionuț Stroe pentru clarificări” – a fost răspunsul primit. Considerat oficial.
Aproximativ pe aceeași linie s-a aflat și maestrul Ion Moroiță. „Fiecare sportiv a făcut acasă o pregătire fizică de menținere, pentru că nu se poate mai mult. Cu sportivii, ne-am văzut pe video. Ce îndrumări poți să dai unui sportiv pe video, altceva decât câteva lucruri de bază? Boxul presupune lucrul în sală. Ai nevoie de sac, de aparate, de lucru la mănuși. Or, în sală nu știu când putem intra, pentru că aceste condiții impuse sunt imposibil de aplicat. În recomandările făcute, MTS vorbește de sportivii profesioniști, care sunt obligați să respecte setul de reguli prevăzute în instrucțiuni. Dar sportivii care nu sunt profesioniști – și aici este o altă discuție, cine este profesionist și cine nu – se pregătesc în condiții asemănătoare, dacă este să ne gândim la locul unde își fac pregătirea și nu la banii pe care îi încasează. Am discutat acest lucru la club și nu vedem cum putem pune în practică recomandările ministerului. De aceea, cu cât întârziem mai mult cu declanșarea pregătirii sportivilor, cu atât mai dificil va fi să mai avem vreo competiție oficială până la finalul acestui an”.

Dincolo de răspunsurile la întrebările adresate tuturor celor intervievați, maestrul Moroiță a ținut să completeze: „Acum este un moment favorabil să o luăm de la zero. Să nu ne amăgim. Ce box de mare valoare am avut în ultimii ani? Ce mari performanțe am obținut în acești ultimi ani? Ar fi momentul să așezăm lucrurile pe niște baze clare, solide și corecte începând de la perioada școlară. Vin la sport copii care nu știu să alerge! Asta ca să mă limitez la un prim exemplu de la baza piramidei. Ar mai fi o diferență de corectat referitor la salarizarea antrenorilor. La pregătire egală ca nivel de studii, profesorul de la un Club Sportiv Școlar are un salariu aproape dublu față de cât are un antrenor de club, ambele poziții fiind bugetare. Nu ne legăm de privați, dar această diferență între bugetari este o frână în căutarea performanței. Nu o spun ca să arăt cu degetul către cei care au un salariu mai mare, pentru că fiecare semnează contractul de bunăvoie”.
Cam are dreptate maestrul Moroiță? Astăzi nu ne-a rămas altceva de făcut decât să ne mângâiem cu performanțele trecutului – iată, realizările lui Doroftei și ale lui Diaconu au ajuns deja de domeniul trecutului, pentru că timpul nu iartă pe nimeni, nu-i așa? – și să constatăm cât de actual se dovedește a fi versul lui Grigore Alexandrescu „Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite”.
Ce ne rămâne de făcut? Să așteptăm. Dar nu doar să așteptăm, așa cum am văzut că fac destule Federații Sportive din țară din moment ce nu am văzut publicat vreun program clar de perspectivă, ci toată lumea vorbește doar despre reluarea activității. Da, așteptăm reluarea activității, dar trebuie să și vedem ce este de făcut de aici înainte pentru a pune bazele unor noi performanțe. Să vedem ce este de schimbat, pentru că este clar că nu a mers bine ceva și a generat penuria aceasta de performanțe în box. Altfel, vom fi puși în situația de a schimba metoda de luptă din actuala perioadă, în care se trimit pumni adversarului aflat la distanța socială mai lungă decât mâna oricărui boxer – iertată să-mi fie imaginea ușor suprarealistă, dar amar comică! – cu lupta virtuală, în care antrenorul are misiunea să învețe „sportivul” cum să dea click mai repede decât adversarul.