• Interviu cu Constantin Ivan, vicepresedinte al Camerei Notarilor Publici Ploiesti
– Mai intai, domnule vicepresedinte, as dori sa precizati daca exista un termen legal pentru dezbaterea succesorala, iar daca da, ce se intampla cu cei care nu au efectuat la timp o astfel de procedura, multi dintre cititorii nostri solicitandu-ne precizari pe aceasta tema ?
– Un termen pentru dezbaterea procedurii succesorale nu este reglementat. Insa, in materia asta, sunt reglementate doua chestiuni: prima, legata de termenul de optiune succesorala, in care fiecare dintre cei indreptatiti sa vina la mostenire isi poate exprima optiunea in aceasta privinta – termen care, dupa noul Cod Civil (intrat in vigoare la 1 octombrie 2011) este de 1 an; iar a doua, exista un termen prevazut de Codul Fiscal – de doi ani de la deces – termen in care cei care indeplinesc procedura succesorala sunt scutiti de impozitul pe tranzactie imobiliara. Si, atunci, sigur ca sfatul pe care-l dau, intotdeauna, mostenitorilor este ca procedura succesorala sa se efectueze cat mai repede posibil, dupa decesul parintilor. Dar, important de retinut, nu mai tarziu de acest termen de 2 ani, cand mostenitorii pot beneficia de scutirea de impozit pe tranzactiile imobiliare.
– Care este cuantumul taxelor notariale in cazul succesiunii?
– Taxele notariale legate de indeplinirea procedurii succesorale sunt calculate in functie de valoarea la care se ridica mostenirea, respectiv de valoarea bunurilor ramase de pe urma celor decedati. Daca se indeplineste procedura in termen de 2 ani de la deces, cheltuielile pot fi – si, de regula, sunt, dupa experienta noastra – intre 200 si 2.000 de lei, iar in acest din urma caz, care sunt mai rare, vorbim despre averi substantiale. De regula, se merge undeva pana-n 1000 de lei, dar, repet, cand procedura are loc in cuprinsul celor 2 ani. Daca acest termen este depasit, taxele notariale sunt aproape duble.
– In eventualitatea in care, dupa decesul unuia dintre parinti, mostenitorii au stabilit un anume fel de impartire a averii, intelegerea ramane valabila si dupa decesul celuilalt parinte?
– Trebuie retinut ca fiecare persoana decedata inseamna o procedura succesorala, motiv pentru care, daca moare primul dintre soti, se poate deschide succesiunea acestuia si se face actul de mostenire, iar cand moare celalalt sot, se face o noua succesiune. Indiferent ca se fac pe rand, adica dupa decesul fiecaruia – ceea ce ar fi bine sa se intample – fie ca au loc amandoua odata, este aceeasi procedura succesorala pentru stabilirea averii si a drepturilor mostenitorilor.
– Ce se intampla daca, sa zicem, unul dintre frati nu doreste efectuarea succesiunii, din diverse motive, cum ar fi lipsa banilor pentru achitarea taxelor notariale sau faptul ca este plecat la munca in strainatate?
– Procedura succesorala notariala inseamna, de regula, acordul tuturor partilor, iar in cazul persoanelor nedeplasabile, de pilda, notarul poate merge la domiciliul acestora, pentru semnarea documentelor aferente. Insa, daca unul dintre mostenitori se opune, atunci procedura se stopeaza, indiferent de motivul invocat. Notarul nu are posibilitatea judecatorului de a hotari intr-un fel sau altul, in functie de pozitia partilor. Notarul este obligat ca, in momentul in care exista cea mai mica neintelegere intre parti, sa stopeze procedura succesorala, pana cand partile solicita repunerea pe rol a dosarului si indeplinirea procedurii, deci acceptarea si a persoanei care, initial, s-a opus.
– Pentru deschiderea succesiunii, mostenitorii se pot adresa oricarui cabinet notarial sau acestia sunt arondati in functie de resedinta de domiciliu?
– Succesiunea este una dintre putinele proceduri notariale care nu pot fi indeplinite de orice birou notarial, de orice notar public. Asta pentru ca legea prevede, in materia succcesorala, o competenta teritoriala exclusiva, si anume procedura succesorala se va indeplini la notarul care functioneaza in circumscriptia judecatoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Alt criteriu nu exista, deocamdata. Intr-adevar, legea notarilor a fost modificata, dar cu aplicare de la 1 ianuarie anul viitor, cand vor fi si alte criterii, dar domiciliul defunctului ramane, totusi, criteriul principal.
– Precizarile dv de pana acum, domnule vicepresedinte, nu fac altceva decat sa ne reaminteasca, o data in plus, ca procedura succesorala este extrem de importanta pentru mostenitori. Dar, oare, acest fapt este reliefat si de realitatea cotidiana?
– Din pacate, nu! In ultimele doua decenii, la nivelul Curtii de Apel Ploiesti (careia ii sunt arondate judetele Prahova, Buzau si Dambovita) n-am incheiat mai mult de 20 la suta dintre procedurile succesorale care ar fi trebuit incheiate, anual, iar estimarea mea este una optimista! Ce-i drept, in Prahova, procentul tinde spre 30 la suta. Chiar daca la acestea adaugam inca 20 la suta, reprezentand procedurile care se fac in instanta, si tot este extrem de putin, iar acest lucru cauzeaza, in primul rand, mari probleme mostenitorilor, deoarece nu pot sa-si valorifice drepturile. Principalul motiv invocat de acestia il reprezinta lipsa banilor, insa, noi am constatat, de-a lungul anilor, ca astfel de proceduri se indeplinesc numai atunci cand oamenii au neaparata nevoie de certificatul de mostenitor. Or, de-acum, lucrurile functioneaza de-asa natura incat aproape toate institutiile cu care mostenitorii vin in contact, cu privire la bunurile din succesiune, solicita expres acest document. Drept urmare, este din ce in ce mai greu pentru mostenitori sa-si valorifice drepturile fara certificatul de mostenitor si, atunci, cu atat mai mult se impune sa faca un efort suplimentar. Trecerea timpului adauga, intotdeauna, mari probleme in solutionarea procedurii succesorale.
Dumitru CONSTANTIN
