Acest fericit a parasit patria, neamul, toata desfatarea lumeasca si a venit la Ierusalim sa se inchine la mormantul cel primitor de viata al Mantuitorului Iisus Hristos si la toate locurile cele sfintite. Dupa ce a castigat sfintenie si har, el a intrat in Manastirea lui Hozeva. Facandu-se monah si trecand in randul fratilor, s-a aratat, de la inceput, in totul nebiruit in orice munca si aspra vietuire, incat parea ca este fara de trup. Cu vietuirea lui uimea pe toti. Ajungand pe culmea nepatimirii si umplandu-se de darul Duhului Sfant, parintele a fost ca un stalp insufletit si ca o icoana a tuturor bunatatilor pentru cei din manastire si pentru toti ceilalti. Pana la sfarsit n-a slabit din infranare, afland odihna ostenelilor si durerilor sale celor multe prin mutarea catre Domnul Cel mult dorit.
