Casele lui Aurelian Mosoiu (III)
O latura a activitatii lui Mosoiu, mai putin prezentata in lucrarea amintita, a fost „Biblioteca clasei”. A fost, mai intai, o interventie la directia liceului si la comitetul scolar pentru a dota fiecare clasa cu un dulap cu cheie. Apoi, a alcatuit liste cu cartile pe care ar fi potrivit sa le citeasca elevii de varsta respectiva. Acestia isi alegeau un bibliotecar al clasei si procurau cat mai multe dintre cartile de pe lista. La sfarsitul anului scolar, bibliotecarul clasei preda cartile la biblioteca liceului, iar la reinceperea cursurilor lua pe cele ale clasei mai mari, pe care elevii le citeau, le pastrau si chiar le inmulteau in acel an.
Initiativa s-a dovedit foarte productiva, dar a incetat dupa 15 ani, odata cu pensionarea lui.
O alta activitate extrascolara, de mare efect, despre care nu s-a vorbit nimic pana acum, au fost excursiile. Mosoiu era un pasionat calator, anual pleca cu familia peste hotare, iar deplasarile in tara erau si mai dese. De cateva ori pe an, cu clasa la care era diriginte, facea excursii de o zi in diverse puncte, unde elevii aveau ce vedea (Slanic, Valeni, Sinaia etc.).
In perioada interbelica, au devenit traditionale excursiile organizate de el, in fiecare an, la inceputul vacantei de vara. Era vorba despre o deplasare de 10-15 zile cu un grup de 30-40 de elevi din „cursul superior” modern.Am informatii detaliate despre doua dintre cele peste zece excursii efectuate. Cea din Transilvania, din iulie 1922, o cunoastem din relatarea entuziasta a elevului Sufrin Eduard, publicata in mai multe numere din revista „Copiii Neamului”. Popasurile principale au fost atunci Brasov, Sibiu, Alba Iulia si Sighisoara. Acolo au vizitat toate obiectivele din oras si din imprejurimi, ca si tot ceea ce au vazut si admirat din tren.
Excursia din anul urmator, relatata verbal de un unchi al meu, a avut ca popasuri Marasesti, Iasi, Chisinau, Cetatea Alba, apoi, cu un vaporas, pe mare, la Valcov, acea Venetie romaneasca uimitoare si incantatoare. Apoi, cu vaporul pe Dunare, au mers la Galati si la Braila, de acolo intorcandu-se la Ploiesti. Nu trebuie sa se creada ca excursiile constituiau o activitate de doua saptamani. Ele se intindeau, practic, pe tot anul. Incepeau cu strangerea banilor de la elevi, alergarea dupa subventii pentru a putea sa mearga si cativa elevi mai saraci, alegerea traseului si a popasurilor, in functie de obiectivele ce trebuiau vizitate, corespondenta cu zeci de internate de scoli, cazarmi militare etc., in vederea asigurarii cazarii, cu cantine si restaurante, cu CFR, NFR, SMR pentru reduceri la biletele de calatorie. Dar aceste servicii au ramas de neuitat in memoria fostilor elevi, mai ales ca profesorul se pregatea mult si constiincios pentru ele, ajungand un ghid doct si fermecator pentru participanti.
A mai avut alte doua activitati legate de invatamant. Prima era aceea de membru in diferite comitete scolare. Erau un comitet scolar judetean si un comitet scolar al municipiului, care se ocupau de intreaga baza materiala a scolilor primare. Scolile secundare aveau fiecare comitetul lor scolar, format din profesori, parinti, dar si personalitati marcante. Mosoiu a facut parte, o vreme, din comitetul scolar judetean, iar in perioada interbelica, in acelasi timp, din cele ale mai multor scoli secundare. In mod deosebit, a contribuit la perfectionarea bazei materiale a Scolii de Arte si Meserii (renovarea localului si construirea unor ateliere) si a Liceului „Despina Doamna” (extinderea si modernizarea localului), care l-au asezat intre ctitorii lor.
Paul D.POPESCU
