Aceasta cuvioasa Teodora, din tanara varsta iubind pe Hristos, s-a lepadat de lume si ducandu-se la chinovie, s-a tuns in schima monahala si lucrand toate virtutile, pe toate impreuna le-a izbutit. Atata ascultare si cinste a castigat de la toate celelalte calugarite si de la stareta, incat si dupa moarte a aratat ca este vie. Dupa vreme nu putina de la adormirea ei, stareta, mutandu-se catre Domnul, si aceasta curata si duhovniceasca fiind, s-a facut multa adunare la ingroparea ei, caci erau si din cei mai alesi, si popor mult adunat, cucernici monahi si barbati alesi, si s-a facut slujba dupa randuiala. Deschizandu-se mormantul in care de multa vreme zacea cuvioasa Teodora, ca sa fie pus aproape de ea trupul staretei, s-a facut o minune: pentru cei ce priveau, inspaimantatoare, iar pentru cei ce auzeau, uimitoare. Astfel, toti uitandu-se au vazut cum Teodora, care de multa vreme zacea moarta, s-a strans pe sine, si, ca si cum ar fi fost vie, a dat loc duhovnicestii sale maici, ca si cand ii aducea cinstire. Acest lucru vazandu-l toti cu inspaimantare strigau: Doamne miluieste. Inca de atunci si pana acum, multe semne a facut Dumnezeu prin cuvioasa Teodora.
