La Ploiesti, Aurelian Mosoiu a functionat, mai intai, ca profesor de limba germana si apoi ca director la Scoala Comerciala, avand si ore de latina la Liceul “Sfintii Petru si Pavel“. Din 1907 si-a avut catedra numai aici pana la pensionare. A devenit, curand, una dintre cele mai importante forte didactice ale scolii.
Disciplina pe care o preda incepea sa nu se mai bucure de audienta de altadata. In aceste conditii, el a cautat sau a gasit instinctiv, fara sa le caute, mijloacele de a face din obiectul sau unul atractiv sau, cel putin, important. Am aflat cateva lucruri in acest sens, de la un unchi al meu Jean Dumitrescu, de la profesorii Virgiliu Theodosiu si Toma Negulescu care ii fusesera elevi.
In primul rand, era foarte exigent, te facea repede sa intelegi ca, daca nu inveti, nu treci clasa. Dar exigenta lui nu mergea pana la absurditate. Intelegea, mai ales la cursul inferior, cand un elev nu avea inclinatii pentru materia pe care o preda el, sau nu avea posibilitati fizice ori materiale; atunci aprecia nu cunostintele, ci bunavointa si silinta. Dar si atunci se straduia ca, atat elevul ajutat, cat si clasa sa considere ca a pus exact nota meritata.
Uneori, nu putea totusi sa se sustraga de la unele presiuni, mai ales politice, si sa dea note de trecere unor elevi care nu meritau in niciun fel. Neputand escamota acest lucru, se simtea obligat sa ceara, oarecum, scuze clasei. Atunci cand citea mediile trimestriale si ajungea la cazul respectiv (foarte rar, de altfel), striga numele si rostea grav:<
In ceea ce priveste disciplina elevilor, aceasta nu ridica niciun fel de probleme in orele lui. Imi spunea unchiul meu ca nu l-a auzit niciodata strigand la elevi sau la un anumit elev. Intra in clasa pe ultimul sunet al soneriei si ramanea in fata bancilor pana cand toti elevii, in picioare nemiscati, il salutau: <
Despre stilul de munca al lui Mosoiu mi-a vorbit mult profesorul Virgil Theodosiu, care se straduia sa-l imite.
– Eu nu sunt profesor de limba latina, eu sunt profesor de “umanitati”. Eu nu ma chinui doar sa va invat “ablativul absolut“, eu vreau sa va arat frumusetea limbii latine, puterea ei de sinteza, faptul ca a fost purtatoarea unei mari intelepciuni colective, a unor norme juridice si administrative, care se mai folosesc si astazi. Drept exemplificari la diferite reguli gramaticale, oferea cugetari, maxime, proverbe si zicatori latine, ramase celebre si citate vesnic. Nu mai vorbesc despre operele istorice sau literare studiate si analizate. Voia sa-i convinga pe elevi de marea intelepciune a acestui popor, sa-i faca sa se simta mandri ca sunt urmasii lui, ca limba noastra se trage din limba pe care o vorbeau ei. Si a reusit !
Dar, Aurelian Mosoiu nu s-a multumit sa fie numai un excelent profesor de limba latina, ci a dorit sa fie un profesor integral, un indrumator al adolescentilor (si nu numai al lor) si in afara orelor de curs.
Preocuparile sale culturale au mers pe mai multe directii, unele bine analizate in cartea de care am pomenit si pe care doar le vom aminti. Fara sa fie un condeier prea harnic, scria frumos si i-au aparut destule articole in presa pedagogica, in cea scolara si in cea politica (liberala), ca si brosuri si carti. Dintre acestea, traducerea lucrarii lui Pliniu cel Tanar, “Panegiricul Imparatului Traian“ a fost cea mai importanta. Cartea a cunoscut trei editii (1902, 1925 si 2003).
Cel mai mult i-au solicitat atentia si energia doua activitati, bine prezentate in cartea amintita: Societatea de lectura “I.L. Caragiale“ si revista “Curierul Liceului“, ambele realizate in colaborare cu prof. D. Munteanu-Ramnic. In timp ce acesta infiinta Societatea de lectura “Carmen Sylva“ a elevilor de cursul inferior, Mosoiu infiinta in 1907 Societatea de lectura “I.L. Caragiale“ a elevilor cursului superior, al carei presedinte a fost pana la pensionare.
Impreuna cu Munteanu-Ramnic a initiat si a editat celebra revista scolara “Curierul Liceului“, bine cunoscuta, mentionata laudativ in monografia “Reviste scolare“, in alte lucrari si careia i s-au consacrat doua studii publicate.
Paul D.POPESCU
