Acesta, lasandu-si femeia, copiii si rudele, a ales calea cea stramta si cu nevointe, si luand asupra-si jugul cel usor al Domnului, inconjura cetati si sate, mergand pana departe in pustiu, fiind lipsit, necajit si cu totul amarat. Descoperindu-i-se lui de la Domnul sfarsitul, s-a dus la Constantinopol si, ajungand la biserica sfantului Ioan cuvantatorul de Dumnezeu, la locul numit Diipiu, dupa ce a ramas acolo timp de sapte zile, s-a mutat la Domnul. Cunoscand cu totii ca a fost un om al lui Dumnezeu, l-au ingropat in tinda amintitei biserici, intr-un mormant de marmura ce i s-a facut, de unde nu inceteaza a revarsa tot felul de minuni celor ce se apropie de el cu credinta.
