Maria BOGDAN
Ce stim noi despre SRI? Nimic. E o structura a statului dispersata in fiecare judet, ni se face parul maciuca ori de cate ori ne amintim ca regimul comunist ni-i strecura acasa si in pat pe securisti, ne trec fiorii pe sira spinarii si astazi gandindu-ne ca putem avea cate o soparla pe la serviciu ori pe firul telefonului. SRI e nicaieri si pretutindeni. Sereistii sunt o casta necunoscuta, se inchid intr-o cladire si totusi sunt prezenti peste tot, cu urechea facuta palnie, au niste salarii ultraconvenabile si produc, pentru Romania… Ei, aici e aici, ca nu stim ce produc. Prin lege, activitatea SRI se rezuma la protejarea informatiilor clasificate, prevenirea si combaterea terorismului si culegerea de informatii pentru siguranta nationala. O activitate vasta care, in mod practic, se rezuma la niste rapoarte banale ce nu spun niciodata nimic, ci numai generalitati stapanite perfect de fiecare om mai destupat la minte, cu putere de analiza si sinteza. La atatea informatii culese cu migala, n-am auzit ca serviciul sa fi dezvaluit privatizarile ilegale, de exemplu, macar sa afle unde-s banii FNI. Uneori, am avut impresia ca SRI se pricepe mult mai bine la nimicuri invatate in practica prelunga a comunismului – monitorizarea unor ziaristi cu gura sparta, ascultarea telefoanelor, racolarea de turnatori, insi de doi bani, fara scrupule si caracter. Cand si cand, securitatea mai face ceva: e implicata in dosare penale de mituire.
Ceea ce, probabil, nu se va mai intampla, daca proiectele de legi menite sa reglementeze activitatea acestei structuri vor trece in forma scandaloasa in care ele au fost propuse. Nici primii securisti metamorfozati de revolutie in sereisti nu si-au permis ceea ce astazi „ochii albastri”, clatiti prin 16 ani de libertate, au de gand, sa nasca o politie politica intr-un stat de drept si democratic. Cititi si judecati. Exista propunerea ca informatiile care privesc securitatea nationala sa poata fi publicate numai dupa un secol de la arhivare. Cine insa este abilitat sa judece ce este si ce nu este element de siguranta nationala? SRI, fireste, care poate sa ingroape, la umbra acestei sintagme, orice si pe oricine doreste. Daca securistii si-au conservat dosarele 40 de ani, va inchipuiti cate sunt de ascuns astazi, din moment ce se pregateste un somn de 100 de ani unei parti din arhiva SRI? Pe urma, securistii viseaza sa mentina stabilitatea si echilibrul politic, social si economic luandu-si ingaduinta sa legalizeze ceea ce oricum fac si astazi, sa spioneze partidele si oamenii liberi, in numele asa-zisei datorii supreme de aparare a tarii. Probabil in acest spirit, al urechilor desfasurate in mediul economic, SRI vrea sa aiba afaceri la vedere, de parca nu stim ca au avut si au destule sub acoperire. Si ce profitabile sunt, de vreme ce spionii au la mana informatii, controlul, puterea. Ofiterii cer si o imunitate la care nici macar n-au indraznit sa spere parlamentarii. Ceva ce, in traducere, se cheama ca un om al SRI poate sa-ti intre in casa, poate sa-ti dea in cap, ca potential „pericol national”, poate sa te falimenteze, poate sa te striveasca sub rotile bolizilor cu care i-a inzestrat statul, poate sa-ti ia nevasta – el nu va pati absolut nimic, fiind absolvit de raspundere printr-un mic amanunt interpretabil, acela de exercitare a atributiilor de serviciu si in numele sigurantei statului. Acest nou SRI – aici e aici – va recunoaste un singur stapan, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, reprezentand poate noul si foarte periculosul aparat de represiune in mana celui care comanda CSAT – presedintele tarii – cu nimic mai prejos decat doi si-un sfertul lui Ceausescu.
