In Bucuresti, intaia zi din martie, presupusa a tari in spatele ei primavara, s-a nimerit hibernal sarbatoreasca, plina de bijuterii astrale, inflorata ca o ie. Copacii, ieri vineti, au iesit de sub intunericul noptii cu splendidul adaos al zapezii albe, virginale, contrastand cu matusa ei inghesuita in rigole si depozitata pe trotuare care aduna coloristic toate laturile orasului, mirosurile scarboase si injuraturile automobilistilor. A nins peste noapte, a nins din belsug, facand din intaia Baba a Martisorului mireasa. Ma bucur cu ochii, priponit matinal la fereastra, numarand trecatorii si presupunand incotro alearga fiecare. Neavand obisnuinta sa cumpar si sa daruiesc martisoare, dintr-o comoditate pe care apropiatii mi-o stiu, aseara, alergand spre o emisiune de televiziune unde fusesem invitat, am gandit ca un ghiocel daruit realizatoarei poate fi un semn de cavalerism si politete. Tiganca florareasa din colt, nepoata Mariei care a murit acum un an, intamplare pe care am presupus-o fiindca floraria a ramas pentru prima oara inchisa cateva zile si, prin geam, am asistat neputincios cum se usuca florile, una cate una, nepoata ei, zic, n-a putut sa-mi ofere un cosulet cu ghiocei, din acela minuscul, impletit de tancii de langa Bucuresti. Tone de flori, imi spune ea, au fost confiscate azi-noapte. In Piata Obor au venit chiar mascatii, a fost nenorocire. Cum adica? – cer eu gazetarestile lamuriri. Aflu ca „organele”, pentru a stavili evaziunea fiscala, au dat iama prin ghiocei. Au luat tot, au faramat, au pus la punct mafia florareselor si evazionistii de zambile. In sfarsit, trebuia inceput de undeva. Ratand stavilirea evaziunii din vami, contrabanda cu tigari si droguri, n-au mai ratat ghioceii. Tiganusii au sarit peste garduri, floraresele au tras obloanele, au fost iscalite procese verbale si administrate amenzi. Nu vreti, zice jenata tanara florareasa, vecina mea, o frezie, un trandafir olandez, un crin din Caraibe? Nu, ma apar eu. Copil fiind, culegeam din Calugareasca, padurea mea de la Sangeru, eliberati de sub zapada, ghiocei. Ei au ramas pentru mine simbolul si bucuria primaverii. Statul, in sfarsit vigilent, mi-a pus la punct aceasta nesabuinta. Ghioceii nu trecusera, strecurandu-se hoteste spre tejghele, prin filtrele sale. Raziile cu mascati din Bucuresti, parte a renovarii pe principii sanatoase a statului, au curmat in sfarsit traficul de ghiocei, molima care dezechilibra bugetul, lua morfina de la gura bolnavilor de cancer, conducea asasin la scumpirea intretinerii la bloc si impiedica ieftinirea oului de gaina. Gata. S-a facut ordine. Ramas fara grai, am ajuns la acea emisiune pe parcursul careia n-am apucat sa ma dezmeticesc, venindu-mi in fire abia dupa ce s-a terminat, dar era prea tarziu.
A venit 1 Martie, a venit primavara. In numeroase orase din tara, cetatenii, barbati si femei, negasind pesemne ghiocei, in urma mult asteptatelor si necesarelor razii cu mascati, si‑au pus in piept afise, inscrisuri si ridica in maini pancarte. Ce scrie pe ele stie toata lumea. Sa fie aceasta primavara cea a primenirii aerului politic, cea in care vor redeveni liberi ghioceii? Pana voi afla dezlegari, transmit insoriri sufletesti doamnelor, mai apropiate decat barbosii de barbati spiritului anotimpului. La multi ani!
Lucian AVRAMESCU
