Democratia Sociala a fost un ziar saptamanal, editat la Ploiesti, in preajma crearii Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania.
Primul numar a aparut la 5 ianuarie 1892, iar ultimul (nr.52), la 27 decembrie 1892, cand publicatia si-a incetat aparitia, in urma hotararii redactiei, dupa ce acoperise cu regularitate un an intreg. Gazeta s-a tiparit in patru pagini, in formatul 480x330mm in cateva cazuri (18 aparitii), numarul paginilor dublandu-se. Paginarea nu s-a facut pe fiecare numar, ci in continuare, astfel incat intreaga colectie a gazetei are 280 pagini. (in loc de 208 cate ar fi avut, daca unele numere nu si-ar fi dublat volumul). Redactia si administratia se aflau in strada Stiintei nr.40, greu de localizat astazi (poate str. Toma Caragiu).
Ziarul s-a imprimat la tipografia „Moderna” a lui Bercovici, ocupandu-se de el in special un mester D.Dumitrescu-Toboc, care i-a asigurat conditii bune de prezentare.
Pana la nr.5 nu s-a dat nicio indicatie din care sa reiasa ca gazeta ar milita pentru raspandirea ideilor vreunei organizatii politice. Incepand cu acest numar si pana la sfarsitul aparitiei, pe ultima pagina s-a inserat urmatorul anunt:
<
Democratia Sociala a avut ca director-proprietar pe Alexandru G.Radovici, avocat cu studii la Paris, om de afaceri, bancher si mosier. El a suportat toate cheltuielile de imprimare si a asigurat colaborarea tipografului pe care l-am amintit, Toboc, pe care, mai tarziu il va ajuta sa-si deschida propria sa tipografie. Dar, fiind un om atat de ocupat, colaborarea lui la ziar a fost destul de slaba. Dandu-si de la inceput seama de acest lucru, el a angajat, ca “prim-redactor” pe Anton Bacalbasa, talentat condeier, care scria o buna parte din ziar, mult mai radical decat directorul sau. Amandoi, si directorul si primul redactor, erau membri ai Comitetului executiv al Clubului muncitorilor din Ploiesti. Nu exista insa alta dovada ca ziarul ar fi fost sponsorizat sau indrumat de acest club.
La “Democratia Sociala” a colaborat si Constantin Dobrogeanu Gherea ca si alti conducatori ai miscarii muncitoresti de atunci sau cu vederi si convingeri democratice, multi dintre ei oameni cunoscuti in presa si in viata culturala romaneasca. Asa erau Constantin Mille, gazetar de renume, viitorul director al unor publicatii printre care si “Adevarul”, Sofia Nadejde, I.Nadejde si ei publicisti de valoare, V.G. Mortun – viitor deputat si ministru liberal-, E.Vaian, George Diamandy – avocat, dar si om de teatru si scriitor, autor si traducator de piese de teatru, regizor, D.A. Teodoru sau poetii O.Carp si Traian Demetrescu. Dupa cum se observa majoritatea lor nu erau ploiesteni, ceea ce ne face sa deducem ca “Democratia sociala” era citita si la Bucuresti, Iasi sau Craiova.
Cei care au semnat articole au avut mai multe orientari. Una era cea a lui Radovici care, folosind o terminologie socialista, urmarea, de fapt, desavarsirea revolutiei burgheze, impingerea pana la ultimele limite a procesului democratizarii societatii (votul universal). Anton Bacalbasa era mult mai de stanga, articolele lui erau mai combative, mai revolutionare. Era marxist, respingea colaborarea cu clasele conducatoare, noua societate trebuia sa fie opera exclusiva a clasei muncitoare, admitea, deci, “lupta de clasa” si chiar “dictatura proletariatului”. Orientare cu adevarat social-democrata era cea promovata de C.D.Gherea. El era un adept al lui Kautsky. Lupta pentru o noua organizare socialista a lumii, dar, nu prin “revolutie, ci prin evolutie”, prin jocul politicii, al democratiei, prin masuri legislative, parlamentare.
Cum a fost posibila aceasta multipla orientare, aceasta colaborare, intre oameni cu puncte de vedere diferite ? In primul rand, cei doi stiau ca nu pot scoate ziarul unul fara celalalt. Bacalbasa nu avea bani pentru editarea lui, Radovici nu avea timp pentru asa ceva. In al doilea rand, in acel moment curentele de opinie nu erau precis delimitate in miscarea socialista ci se intrepatrundeau. In sfarsit, deosebirile de vederi nu erau prezentate polemic, ci pareau numai nuante ale aceleiasi strategii.
Articolele cele mai numeroase (uneori doua si chiar trei, in acelasi numar) erau scrise de Anton Bacalbasa si erau, desigur, cele mai citite. Citam cateva titluri: „Tara fericita” (p.256-257), „Unde-i scaparea ?” (p.257), „Munca noastra” (p.259), „Scandal” (p.260), „Patriotism si internationalism” (p.264), „Organizarea muncitorilor” (p.265) etc. Ele erau si cele mai cautate de cititori.
Paul D.POPESCU
