Pomenirea preacuviosului Eftimie cel Mare
Acest cuvios parinte, Eftimie cel Mare, a trait pe vremea imparatului Gratian. S-a nascut in Melitina, in cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pantece sterp si neroditor, ca si sfantul Ioan Botezatorul. Parintii lui, Pavel si Dionisia, erau oameni cucernici. Numele si l-a primit potrivit fagaduintei de sus, caci pe cand parintii lui se rugau sa aiba copii, un glas de sus s-a auzit spunandu-le sa se bucure si sa fie cu voie buna (iar numele Eftimie pe elineste inseamna voie buna). Dupa moartea tatalui sau, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, si acesta l-a randuit in ceata clericilor. Dupa ce a crescut, a fost hirotonot preot, iar la 29 de ani, s-a dus la Ierusalim si s-a salasluit intr-una dintre pesterile din munte, impreuna cu cuviosul Teoctist (praznuit la 3 septembrie). Acolo a izbavit pe multi de boli grele. Acest fericit, ajungand la nouazeci si sapte de ani, s-a mutat catre Domnul, in zilele imparatului Leon cel Mare.
