Maria BOGDAN
Imediat dupa Revolutie, Romania intreaga si mai ales fostii comunisti metamorfozati peste noapte in capitalisti gata pregatiti sa conduca tara prin bezna tranzitiei, il acuzau pe Ceausescu pentru ca si-a creat un urias aparat de propaganda in primarii, fabrici si scoli. Se spunea ca personalul este dens, mentinut anume sa indraceasca birocratia, motiv pentru care o multime de salariati de altadata, omologii functionarilor publici de astazi, au fost luati de urechi si aruncati pe usa afara, chit ca multi nu erau nici macar membri de partid. Balastul de atunci dintr-o administratie il reprezentau secretarul cu probleme politice, un fel de turnator platit al PCR, si primarul – numit politic. Plus inca vreo 10 pilosi la municipii, odrasle ale tovarasilor. Suta la suta produs ceausist era judetul, condus de o armata de indoctrinati, oameni care-si vandusera sufletul de dragul pozitiei sociale si al unor privilegii greu de procurat altfel in acele timpuri de abrutizare sociala si economica.
Se intampla oare altceva astazi? Din punctul de vedere al promovarii in functii de conducere sau al angajarilor intr-o institutie publica, nu. Doar ca sunt mai multe datorii de platit si, deci, infinit mai multe pile. Da, in rest, Ceausescu a ramas un biet mielusel pe langa cei de astazi, care ne-au demonstrat, in 16 ani, ce inseamna adevarata birocratie. Capitalismul romanesc a spart, sa zicem, o institutie si a creat in locul ei zece sau douazeci. A dat afara un comunist si a angajat in locul lui 100 de capitalisti. O primarie s-a spalat pe cap cu secretarul BOB, dar s-a ales cu 11 pana la 35 de consilieri locali, cu compartimente de audit financiar, finante locale si finante de stat, integrare europeana, politie comunitara si o multime de societati comerciale, regii sau servicii in subordine, cu numeric de personal pe masura. Judetul s-a transformat, dintr-un aparat de partid, in aparate de partide, trecute fie la prefecturi, fie la consilii judetene, imbogatite si ele cu o padure de societati comerciale, parcuri industriale, protectie a plantelor, alte finante, alti juristi, si tot soiul de directii: de patrimoniu, de protectie sociala si a copilului. Directia Agricola a nascut 15 sau 20 de institutii, Ministerul Muncii s-a impuiat in teritoriu de vreo sapte ori, Ministerul Mediului s-a spart in garzi, ape, agentii si alte comisii si comitete, Sanatatea s-a separat pe farmacisti, directii de sanatate, case de asigurari etc. Basca institutiile cu care statul tine sub papuc o Romanie in parte vlaguita: garda financiara, OPC, corp de control al primariilor, sanepid, politie economica, curte de conturi etc. Basca tot soiul de alte structuri de tocat bani: autoritati de reglementare a preturilor, trei sau patru la numar, consiliul concurentei, agentia pentru resurse minerale, agentia pentru controlul cazanelor sub presiune si o multime de alte inventii cu nume stufoase, anume sa impresioneze. Precis Ceausescu se rasuceste in mormant de ciuda ca n-a fost in stare sa gandeasca o structura a statului cu atatea ramificatii si o birocratie impinsa aproape catre perfectiune de urmasii sai metamorfozati in capitalisti.
