Strategia de dezvoltare isi leaga speranta doar de autostrada, petrol si parcuri industriale
Teoretic, Prahova ar trebui sa-l aiba pe vino-ncoace pentru investitori. Dupa ce cativa ani la rand am trait cu iluzia – mai mult sugerata de autoritati, care transformasera judetul in pionier national pentru tot soiul de proiecte – ca suntem printre primii din Romania, am vazut ca, in afara de Bucuresti, ne-au luat-o inainte Timisoara, Cluj, Constanta, Brasov, Sibiu. E adevarat, ca si contributie la bugetul statului, suntem pe locul trei, dar ca putere economica si venituri realizate am ramas in urma. Deci nu suntem deloc buricul tarii. Si totusi, Prahova are puterea sa revina si nu numai prin forta petrolului, musai.
***
Rememorand cei 16 ani savarsiti din decembrie ‘89 incoace, sunt de retinut cateva aspecte economice si sociale: prabusirea aproape in totalitate a industriei comuniste; privatizarea si reducerea drastica a industriei de extractie si prelucrare a titeiului; crearea Parcului Industrial Crangu lui Bot; revenirea turismului pe Valea Prahovei; izolarea de restul judetului a municipiului Campina, care si-a vazut de treaba fara valva; ascensiunea si caderea Vaii Teleajenului; izolarea, inlauntrul privatizarii bazei turistice, a statiunii Slanic. Initiativele economice, gen declararea zonelor defavorizate, sa spunem ca a avut succes – dar nu cel scontat – numai la Filipestii de Padure, iar despre ideea crearii parcurilor industriale, mai degraba ele sunt un fiasco, exceptie facand, fireste, Crangu lui Bot si, partial, Valenii de Munte. Parcurile industriale din Plopeni, Brazi si Tatarani au produs mai mult posturi in AGA…
Ce are de „maritat” judetul
Bun. Cu ce oferta iese judetul pe piata? In strategia de dezvoltare – din pacate, schimbata politic la fiecare patru ani – Prahova se recomanda cu detinerea rezervelor de hidrocarburi, carbune, sare, nisip bituminos si nisip cuartos, gips, calcar, gresii, marne, argile si ape minerale. Ca zone de interes pentru oamenii de afaceri sunt sugerate: zona agro-industriala, in sudul judetului, cu 9.200 ha teren agricol disponibil, 51 ha luciu de apa si 1.700 de persoane apte de munca; zona industrial -agrara, in partea de mijloc a Prahovei, cu 7.650 de persoane dispuse sa munceasca si 2.750 ha gata sa primeasca investitori interesati de prelucrare fructe si struguri, plante medicinale si fructe de padure. Strategii prahoveni recomanda si Romfosfochim Valea Calugareasca, pentru un parc industrial, ceea ce e putin probabil ca se va intampla prea curand; zona turistica si agrosilvica, situata in nordul judetului; zona metropolitana, a Ploiestiului si a comunelor limitrofe, al carei punct de atractie ar fi constructia de locuinte, ceea ce deja se intampla. Fireste, oferta cea mai tentanta ramane construirea autostrazii, de pe urma careia administratia judetului spera sa culeaga o groaza de foloase economice. Judetul recomanda in continuare parcurile industriale si isi manifesta nadejdea ca alte industrii – produse textile, de constructii, de masini si echipamente – vor deveni atractive pana la urma. Si nu numai la Ploiesti sau in apropiere, ci si la Campina, Breaza, Plopeni, Paulesti, Floresti etc., acolo unde sunt zeci de hectare disponibile pentru a primi investitiile.
Turismul, intre optimism real si betie cu apa rece
In privinta turismului, cel putin deocamdata ne imbatam cu apa rece. Pe langa zonele turistice consacrate (Valea Prahovei, Slanic si Cheia), administratorii judetului au preluat din zbor ideea ca s-ar putea dezvolta retele turistice pe rutele Ploiesti-Gherghita, la Parcul Constantin Stere, un proiect pe care nimeni n-are bani sa-l duca la bun sfarsit, in forma grandioasa in care a fost schitat, Cricovul Sarat, Drajna-Cerasu -Starchiojd si Valea Doftanei. Daca unele chiar au ceva sanse (Valea Doftanei), dar nu in urmatorii cinci ani, nu vedem nicicum agrement si agroturism la Starchiojd sau Apostolache. De fapt, agroturism incercam noi sa facem de vreo 10 ani si nu s-a lipit mai nimic de Prahova. Cum spuneam, in ultimii ani, inclusiv Cheia a inregistrat un regres ca interes turistic si nici Slanic nu mai are cautarea formidabila de altadata. Pe undeva pe aici s-au nascut drumurile Vinului, Fructelor si Voievozilor, proiecte un pic abandonate in anii din urma.
***
Cat despre agricultura, planurile nu sunt nici foarte curajoase si nici foarte bine aprofundate. Sunt recomandari generale si nimic mai mult, cu precizarea ca administratiile din cateva comune – Draganesti, Targsoru Vechi, Ciorani, Tomsani sau Valea Calugareasca – detin si suprafete de teren care pot fi puse la dispozitia investitorilor.
Maria BOGDAN
