Vremea nefiresc de calda pentru aceasta perioada i-a facut pe multi dintre romani sa-si aduca aminte de celebrul decembrie din 1989. Un decembrie in care revolutia a adus in Romania, precum se stie, democratie si libertate platite cu sange. De cateva zile, insa, in decembrie din acest an, in Piata Victoriei din Bucuresti a inceput sa miroasa, din nou, a revolutie. De data aceasta, este vorba despre revolutia…revolutionarilor. Mobilizarea sutelor de revolutionari din toate colturile tarii la Bucuresti se pare, insa, ca nu a fost facuta special pentru marcarea evenimentelor din decembrie 1989. Ci, dupa cum s-a vazut inclusiv ieri, altceva i-a determinat sa se revolte: legea prin care le vor fi retrase indemnizatiile. S-au mobilizat in asa masura pentru apararea acestui drept incat ieri au fost cat pe ce sa rupa si cordonul de ordine din Piata Victoriei. Cu mentiunea ca unii dintre ei, prin tara, au recurs chiar si la greva foamei pentru a primi, in continuare, drepturile banesti, revolutionarii au cerut continuitate in ceea ce priveste acordarea indemnizatiilor, amenintand ca daca vor pierde acest drept atunci vor recurge la ample actiuni de protest.
Vazand ceea ce s-a intamplat ieri in Capitala, in celebra Piata a Revolutiei, se pune intrebarea daca, intr-adevar, cei care se declara revolutionari sunt cu adevarat chiar revolutionari. Sa strigi la portavoce ca esti revolutionar, ori ca te-ai luptat cu teroristii in decembrie 1989 nu reprezinta, cu adevarat, o carte de vizita pentru recunoasterea acestui statut. Cu siguranta, parintii adevaratilor eroi cazuti la revolutie, revolutionarii – revolutionari nu s-au imbrancit, ieri, la Bucuresti, strigand din toti rarunchii sa nu li se taie indemnizatiile. Cei in cauza au stat deoparte, in liniste, probabil facandu-si cruce si spunand in gand versurile care au tot rasunat acum mai bine de 20 de ani…”Doamne, vino Doamne…”. Cum de s-a ajuns sa vedem asa ceva dupa ce in decembrie 1989, pe strazile Romaniei, a fost revolutie pentru a se schimba destinul acestei tari? Un posibil raspuns ar fi acela ca, dupa razboi, multi viteji se arata! Iar acest lucru este valabil, dupa cum se vede, si in cazul acelora care s-au declarat participanti la evenimentele de-acum mai bine de 20 de ani, situatie care a dus la faptul ca nici in momentul de fata nu se stie exact numarul revolutionarilor. Ba, cei care sustin ca au fost martorii si victimele evenimentelor de atunci s-au impartit in atatea si atatea fundatii si organizatii incat ori de cate ori vor sa se intruneasca pentru a stabili un plan si o strategie in comun iese cu scantei la propriu! Si-atunci, sa ne mai miram ca in aceste zile revolutionarii fac o noua revolutie, de data aceasta doar pentru a lupta pentru pastrarea indemnizatiei? Pacat, insa, de sufletele nevinovate care au pierit in 1989! Scenele de ieri din Piata Revolutiei din Bucuresti chiar arunca noroi peste visul pentru care acestia si-au pierdut viata si pentru care au fost declarati, cu adevarat, eroii revolutiei.
Nicoleta DUMITRESCU
