PENSIONUL (VIII)
Surorile directoare nu s-au multumit numai cu obtinerea dreptului de publicitate pentru intregul curs si au dobandit planuri de invatamant si programe scolare identice cu cele din licee (de baieti). Diplomele de absolvire de aici le dadeau fetelor aceleasi drepturi ca si absolventilor de liceu, inclusiv cel de a merge in orice institutie de invatamant superior. Aceasta a facut sa nu duca, niciodata, lipsa de eleve. Familii amatoare erau mai multe, mult mai multe, dar accesul era stavilit de taxele foarte mari pe care le practicau cele doua directoare.
De fapt, aceste taxe mari erau, intr-un fel, si un stimulent pentru parintii cei mai bogati din oras. Ei erau siguri ca taxele vor tine departe de pension nu numai saracimea orasului, dar si pe cei din paturile mijlocii si ca se pot lauda cu cati bani cheltuiesc cu educatia fetelor lor.
Domnisoarele Constantinescu au dovedit o deosebita inspiratie si ingeniozitate in promovarea scolii lor. Unul dintre mijloace a fost incadrarea institutiei cu personal didactic. Desigur, chiar prin ordinul de aprobare a dreptului de publicitate se prevedea asigurarea predarii cu profesori „de la stat”, adica licentiati cu Scoala Normala Superioara sau cu Seminarul Pedagogic si care predau sau predasera in invatamantul public ca titulari sau suplinitori.
Dintre acestia erau acum destui in Ploiesti, dar numai pe cei mai vestiti de la Liceul „Sfintii Petru si Pavel” i-au ales directoarele.
Printre numele cele mai rasunatoare era si cel al lui Eugen Ludwig, doctor in stiinte de la Viena, proprietar de farmacie, caruia i-au incredintat toate cele 12 ore de fizico-chimice platindu-l mai bine decat pentru acelasi numar de ore la liceu. El a predat aici din 1905 pana in 1912-1913, cand s-a mutat la Bucuresti, ca profesor universitar. In 1910-1911, pe cand preda inca si aici, a fost membru in Consiliul pedagogic al ministerului, iar mai tarziu director al Casei Scoalelor, prin el directoarele avand mereu o usa deschisa.
Un alt nume rasunator angajat de Pension a fost Alexandru Manicatide, autorul unor celebre manuale de matematica, folosite decenii intregi, caruia i s-au oferit toate orele de la aceasta specialitate. Din pacate, nu a predat decat putin timp, incetand din viata foarte timpuriu. In locul lui a venit Nae Lazarescu, multa vreme director al liceului, care a functionat si in primii ani interbelici.
Tot in 1905, a fost angajat sa predea istoria, la clasele gimnaziale, un profesor de curand venit in Ploiesti, dar bine cunoscut in intreaga tara ca literat, I.A. Bassarabescu. Cum la liceu preda geografia, orele acestea constituiau o placuta variatie si le-a facut cu pasiune si cu eficienta – cu mici intreruperi cand a ocupat functii publice – pana catre sfarsitul perioadei interbelice.
In vechile incadrari mai figurau si alti profesori ai liceului. Asa era Constantin Rigu, politician si chiar deputat intr-o vreme, care a predat romana la clasele gimnaziale pana pe la jumatatea perioadei interbelice sau C. Nicolescu – la stiinte naturale. Mai erau D.Popescu-Alexandria – la latina si filosofie, V.Suteu – la latina, E. Spitz – la franceza, Emil Flavian – la franceza si germana. Printre ei a fost si Grigore Niculescu, directorul liceului, la istorie, si Constantin Georgescu, subdirector, la geografie. Si la muzica, la inceput a functionat maestrul Oprea Stanescu, de la „Petru si Pavel”, care a predat pana la moartea sa (31 octombrie 1910), formand si corul pe doua voci.
De la Scoala secundara „Despina Doamna” au fost luate numai doua cadre didactice: cunoscuta profesoara de romana si latina – Zoe Dragosescu si profesorul Ion Andrei – la religie.
Totdeauna au functionat si unii profesori numai ai scolii. Asa au fost, in primii ani, N.Vasiliu – la desen, caligrafie si pictura, Marta Peschel – la limba germana si gimnastica, M.T. Sugie si A.Bertrand – la conversatie franceza, Maria Serbanescu si Wilhelmina Schmidt – la piano. Aceste cadre predau numai obiecte optionale, care nu figurau in planurile de invatamant ale liceelor. Ele erau numite de conducerea institutului numai cu un aviz din partea Inspectoratului Regional de la Bucuresti, obtinut foarte usor.
Directoarele au cautat sa asigure stabilitatea corpului profesoral. Aceleasi persoane erau propuse ministerului sau numite de ele, an de an. Totusi, moartea sau batranetea unora dintre ele, mutarea in alte orase etc. faceau inevitabile schimbari in personalul didactic, totdeauna cu grija ca noii-numiti sa aiba un renume bine fixat in oras.
Am putea aminti, la matematica, pe Grigore Orasanu (renumit autor de manuale), Gh.Varnali, tanarul C.Iliovici si, mai ales,Gheorghe Conciu, atat de admirat pentru eleganta si prestanta lui, care a functionat decenii intregi. Dintre cei care au predat limba romana am putea aminti distinsele profesoare Ana Cavadia si Emilia Patron, alaturi de rafinatul Mihail Corniv. Istoria a continuat sa o predea, la cursul inferior, indragitul I.A.Bassarabescu, iar de la jumatatea perioadei interbelice, la cursul superior, Maria Constantinescu (devenita Mioara Dumitrescu).
La fizica si chimie s-a remarcat Ana Tacorian, iar pentru geografie a fost chemat Stoica Teodorescu, pana in 1934, cand a ajuns director la Liceul “Sfintii Petru si Pavel”. Apoi a fost solicitat Vintila Mugur, profesor la Scoala Normala, om de aleasa cultura si mult talent literar. Latina si elina le-a predat, mai ales, distinsul profesor de umanitati Virgil Theodosiu, franceza – George Iancu Ghidu si I.Florescu, iar germana – Cecilia Spirescu.
Paul D. POPESCU
