Pentru a urmari continutul ziarului, programul lui – sau ceea ce credea Candiano, ori ceea ce voia el sa arate ca este – vom insera in intregime “prospectul“ publicat cu caractere mari pe prima pagina a numarului 1: << Daca poporul roman, intr-un moment de o rusinoasa slabiciune, primi sa poarte conrupatorul jug al regimului fanariotic, tot poporul Roman, revenind la consciinta drepturilor sale, sfarama acel jug strein, sub barbatescu brat a lui Tudor Vladimirescu.
Revolutiunea della 1821 este dar drapelul nationalitatei Romane invingand drapelul streinismului.
Regulamentul Organic, facutu de Rusi si de boieri, hotara ca boierii, sub bagheta consulului Rusesc, sa exploate si sa guverneze aceasta Terra. Revolutiunea della 1848 arse regulamentul organic, stigmatisa pe boieri si proclama drepturile omului; prin acestu fapt poporul Roman, dupa ce mai inteiu isi afirmase nationalitatea la 1821, isi manifesta acum trebuinta de a se organisa inauntru conform principiilor societatilor moderne.
Dupa 1848 Boierii se intoarse earesi in furgoanele invasiunei, protectoratul Rusesc aparu earasi si pe oresontele nostru politic, dar si boierii si protectoratut perdusera prestigiul, perdusera creditul.
Daca 1848 fusese ideea, 1859 fusese, in parte realisarea ei, de si aceasta celebra data, nu era satisfacerea complecta a dorintelor exprimate de Romani in 1857 catre representantii puterilor garante, dorinte formulate in cele 4 puncte memorabile, totu-si insa Romania redobandi-se vechea anutonomie, influenta Moscovita primise o crunta lovitura si Romanii se redesteptau la viata publica cu o energie si cu un entusiasm capabil de fapte mari.
Voda Cuza a nesocotit aceste simtimente, si cu un dispret, cinic badjocori moralitatea. - Romanii il resturnara la 11 Fevruarie; 11 Februarie s-a plamaditu si s-a essecutatu in numele ideei Principelui strein si in numele moralitatei.
Principele strein l-am dobandit; dar D-nu Cogalniceanu si Domnu Boerescu sunt la guvern pentru a palmui moralitatea: bandele electorale pasiesc cu trufie pe pieptul Constitutiunei, ciocoii lui 2 Maiu si ciocoii Regulamentului au esit de prin gaurele unde zaceau lesinati; Ungurii ne calca fruntariile si insulta drapelul pe care al scrutau in genunchi sub Stefn cel Mare si Mihai Bravul, si la Berlin sau la Petersburg se decide acum soarta noastra, fara de noi.
In loc de bulevardul Europei am devenit o prefectura Prusiana, o gubernie Ruseasca, sau un comitat Unguresc.
E nesuferita aceasta situatiune. O parte dar, din cetatenii ploesteni, inspaimantati de nuorii ce se gramadesc asupra Patriei lor, intrtun elan laudabil sta decis de a crea prin actiuni ziarul “Democratia“, ca prin vocea sea sa-si manifeste si dansii cugetarea asupra afacerilor publice; pentruca orasul Ploesci e mai vechiu in Romania de catu influienta acelor puteri ce voescu sa se joace cu destinele noastre; si opiniunea sea in Tearra va avea, speram cu incredere, greutatea unei cetati care este una din forteretele cele mai tari ale libertatei si ale Romanismului>> semna Candiano – Popescu.
Sa ne oprim nitel asupra acestui prospect. Editorialistul trecea in revista evenimentele care au marcat “Renasterea Nationala a Romanilor“. El vedea, ca si altii, in “Unirea“ din 1859 urmarea fireasca, dar nu obtinuta fara lupta, a momentelor 1821 si 1848.
Aici, partea de istorie se termina si firea pasionata (de-a dreptul patimasa) a lui Candiano se deslantuie. Cuza a nesocotit simtamintele poporului si cele patru puncte din dorintele romanilor, printul strain a pactizat cu ciocoii pe care ii tine la putere. Si cand se refera la ciocoi, vizeaza si pe Conservatori (ciocoii Regulamentului), dar si pe Liberalii moderati (ciocuiu lu 2 Mai), ba chiar nominalizeaza pe sefii acestora Mihai Kogalniceanu si Vasile Boerescu, aflati atunci in coalitie guvernamentala. Desigur era vorba si de o opozitie impotriva domnitorului, dar nu mai era atat de vehementa ca in primele numere si viza mai mult persoana lui Carol decat institutia monarhica. Daca in ziarul anterior se vorbea mult despre “republica“, aceasta fiind idolatrizata, ca remediu suprem a tuturor problemelor economice, sociale si politice si mai era amintita si in primele numere ale “Democratiei“, ea dispare apoi din vocabularul publicatiei. El a gasit, in polemica sa o expresie care sa inglobeze si pe suveran si pe guvernanti, aceea de “regim“. Deseori, in paginile ziarului apar intrebari retorice de genul : “De ce Regiume… ?“ sau acuzatii directe: “Faptele tale, Regiune…“
Paul D.POPESCU
