Nu mai este o noutate faptul ca, odata intrati in politica, multora le intra atat de tare acest „microb” in sange incat nici bolnavi-copti nu s-ar lepada de ea. Exemple sunt nenumarate, fiecare an care se scurge din mandatul acelora care prin intermediul votului s-au pricopsit cu statutul de alesi, inclusiv ai neamului, in Parlament, scotand in evidenta alte si alte cazuri.
Ieri, a mai fost consemnat unul de acest gen: senatorul Mircea Diaconu demisioneaza din functia de director al Teatrului „Nottara”, principalul motiv fiind cel al incompatibilitatii dintre functia de conducere mentionata si statutul de parlamentar.
Ce ar mai fi de adaugat? Comentarii ar fi destule, in conditiile in care decizia vine din partea unei persoane care stie care este conditia unui om care promoveaza arta.
De cand partidele si-au pus pe lista candidati cu nume cunoscute din lumea artistilor de fel si fel, a actorilor etc., iar acestia au si fost votati ajungand parlamentari, ne-am fi asteptat ca sa vedem initiate, dar si aprobate, nenumarate acte normative prin care valorile romanesti sa fie recunoscute, iar talentul sa le fie remunerat pe masura.
Este adevarat, in perioada in care salariile bugetarilor au fost reduse cu 25% – categorie in care au intrat si artistii, dar si medicii si profesorii – au fost tot felul de luari de pozitii, peste care, insa, ulterior s-a lasat tacerea din cauza mult trambitatei austeritati si a vesnicei lipse de bani. La masa politicii, s-a ajuns la concluzia ca mai mult decat atat nu se poate, avand in vedere ca Romania nu a reusit sa scape din chingile crizei economice si financiare.
In conditiile in care, dupa cum se vede, politicul bate tot – educatie, sanatate, cultura, arta, valori, de ce oare nu se initiaza o lege prin care sa fie infiintat chiar Ministerul Politicii? Cu siguranta, nimeni n-ar vota impotriva, avand in vedere ca de pe urma ei multi traiesc, ba le mai ajunge sa lase ceva drept mostenire si nepotilor!
Daca s-ar infiinta Ministerul Politicii, probabil ca n-ar mai fi nici atatea animozitati intre reprezentantii partidelor, nu doar aceia din tabara puterii si opozitiei, ci chiar si din arcul guvernamental. Ar fi o prietenie pe fata, pentru ca, dincolo de faptul ca unii sunt de stanga sau de dreapta, firul politic ii uneste pe toti. Cu siguranta, la momentul impartirii fondurilor de la bugetul de stat, Ministerul Politicii n-ar prea avea cum sa fie dezavantajat din punct de vedere financiar, pentru ca, nu-i asa, cine are interes sa se puna de-a curmezisul politicii cand ea te poate ridica, dar si cobori?!
Avand in vedere ca anul viitor este unul electoral, n-ar fi exclus, insa, ca impatimitii politicii sa decida chiar inventarea… Partidului Politicii. Si-atunci, aparitia Ministerului Politicii ar avea, de la sine, drumul netezit.

Nicoleta DUMITRESCU