Dragos TRESTIOREANU
Capul de afis al finalului saptamanii trecute l-au tinut, se stie deja, doi jurnalisti din Focsani. Fiecare este corespondent al cate unui important cotidian central. Cei doi au picat de Acar Paun, reamintim, din cauza intrarii in posesia unor CD-uri cuprinzand informatii militare clasificate. Mai pe intelesul tuturor – secrete de stat, care le-au fost oferite de catre un ofiter in rezerva al MApN, posibil folosite pe post de momeala, cu bataie mai lunga. Asta deoarece corespondentii locali par a fi numai o prada minora. Cu atat mai mult, umflarea peste masura a muschilor in fata unei tinte atat de joase intareste ideea ca totul nu inseamna altceva decat un avertisment. Dat jurnalistilor, in general, in sensul ca pot ajunge, una-doua, la mititica. Cum s-a intamplat – asezonand traumele psihice de rigoare – cu ziaristul vrancean de la Romania Libera. Nu conteaza absolut deloc ca el se intreaba si acum ce vina a avut. Iar asta atat timp cat considera ca a procedat corect, noi neavand de ce sa negam ca s-ar fi intamplat altfel.
Lumea cu scaun la cap a priceput, imediat, atentionarea si, mai ales, maniera specifica de lucru a unor anumite servicii. Care, in loc sa se ocupe de „falitul” lor, au pus tunurile pe bietii cazuti ca musca in lapte ! Cinstit ori nu, s-a dorit sa se subinteleaga, iata, ca este foarte simplu ca orice jurnalist sa fie asimilat cu un infractor. Iar de-aici, sa derive toate consecintele neplacute de rigoare. La drept vorbind, totul se rezuma mai degraba la reflexul detestabil al unei uri organice impotriva celor care au curaj si nu se sfiesc sa releve adevarul. Adica sa infatiseze, fara nici o perdea, realitatea din cazuri extrem de delicate. Si, mai ales, periculoase pentru anchetatorul din mass-media.
Patania vrancenilor musteste de abuzuri si coincide cu derularea in mare fuga a unor imagini terifiante. Cu acel jurnalist avand catuse la maini, inconjurat de siluetele negre ale celor de la paza, predandu-l, ca intr-o stafeta macabra, in schimbul unui ins care calcase cu adevarat dincolo de granita legii. Oricat de tare ai fi si cat de bine ai sta cu nervii, prim-planurile tot te cutremura si te fac sa te intrebi: puteam fi eu acolo ? In fond, asta s-a si dorit, ca teama sa patrunda in oase !
Din astfel de situatii ciudate, se pot trage invatamintele necesare. Una, cea mai importanta, ar fi ca jurnalistul ramane, mereu, targetul catre care se indreapta, necontenit, sagetile tuturor celor nemultumiti de rezultatul muncii lui. Din om care ancheteaza, lesne poate deveni anchetat. Sau hartuit. Sau, mai curand, haituit.
