Oricine dintre vorbitorii limbii romane poate sa cada in capcana cacofoniei. Numai ca romanii care manifesta incontinuu grija pentru puritatea si pentru acuratetea exprimarii gresesc extrem de rar si din acest punct de vedere, adica ocolesc multe asemenea capcane lexicale, numite cacofonii.
Chiar si Eminescu, desigur tot extrem de rar, a cazut in capcana cacofoniei: ” Panglicari in ale tarii, care joaca ca pe funii, / Masti cu toate de renume din comedia minciunii ?”. (Scrisoarea III)
Numai ca, in urma cu 130 de ani, adica in anul publicarii Scrisorii III nu aparuse exigenta evitarii cacofoniei.
S-a spus in multi ani, incepand probabil de la mijlocul veacului trecut, ca exista in limba noastra, cel putin, trei cacofonii care, neputand fi evitate, sunt permise, anume: Ion Luca Caragiale, Biserica Catolica si tactica cavaleriei. Insa noi opinam ca si aceste cacofonii pot fi evitate prin reformularile urmatoare: Ion L.Caragiale (Ion Caragiale, I. L.Caragiale); Biserica Romano-Catolica (astfel, diferenta dintre ea si Biserica Greco-Catolica devine mai clara); tactica armei cavaleria.
Cuvantul „armei” din sintagma „tactica armei cavaleria” are intelesul „specialitatii”; „tactica specialitatii cavaleria”.
In schimb, urmatoarele cacofonii nu pot fi evitate: Biserica Casin si Biserica Capra. Ambele locasuri sfinte se afla in Capitala.
Exista numeroase nume de botez si nume de familie care, luate impreuna, in pronuntare si in scriere, produc cacofonii. Iata cateva exemple de astfel de cacofonii: Florica Caramihai, Monica Caraman, Rodica Caraion, Tinca (Catinca) Caragea, Alinuca Calescu, Luca Caragheorghe. Si viceversa (adica scriind, intai, numele de familie, apoi, pe cel de botez, ca in cataloagele scolare): Stoica Camelia, Carasca Caterina.
Chiar si cacofoniile onomastice, pe care tocmai le relevaram, pot fi ocolite, daca numele respective sunt rostite si scrise in ordine inversa:
Caramihai Florica, Caraman Monica, Caraion Rodica, Caragea Tinca (Catinca), Calescu Alinuca, Caragheorghe Luca; Camelia Stoica, Caterina Carasca.
Cred unii vorbitori ca, rostind cuvantul „virgula”, evita cacofonia. Dam doar un exemplu: Mi-e frica virgula ca virgula cad. Este o solutie falsa, negramaticala, care urateste si mai mult exprimarea. Evitarea cacofoniei se poate realiza prin oricare dintre urmatoarele variante: Mi-e teama ca voi cadea. Ma tem ca voi cadea. Mi-e teama ca o sa cad. Ma tem ca o sa cad.
Mihai Stere DERDENA
