Iata fraza in care se afla greseala ce constituie titlul articolului acestuia:
„Biserica Ortodoxa Romana nu se conduce dupa sondaje de opinie publica, adica nu se orienteaza dupa procente schimbatoare, ci dupa percepte religioase statornice”. (Din articolul „Biserica noastra cultiva cu prioritate dialogul faptelor”, aparut in numarul din 10 august 2011 al unui cotidian central). Autorul trebuia sa scrie „precepte”, ci nu „percepte”. Ca sa se vada ca termenul „precepte” este cel potrivit in textul citat, vom reproduce explicatia data de autorii Dictionarului explicativ al limbii romane (DEX): „Precept, precepte, substantiv neutru. Formula, principiu, invatatura care sta la baza unei doctrine (mai ales morale); norma, regula de conduita. Recomandare, sfat, povata. Precepte de igiena. – Din fr. Precepte, lat. Praecceptum” (se pronunta presept, in limba franceza, si preceptum, in latina). (Din DEX-2, pagina 837).
Din cuvantul de baza, „precept” deriva termenul „preceptor”: „Preceptor, preceptori, substantiv masculin. Persoana insarcinata cu educarea si cu instruirea particulara a unui copil (dintr-o familie bogata). – Din fr. Precepteur, lat. Praecceptor”. (DEX-2, pagina 837). Mentionam ca termenul „percept,-e” nu este consemnat (=inregistrat) in niciun dictionar al limbii romane, ceea ce inseamna ca nici nu exista in vorbire. In schimb sunt atestati termenii asemanatori „perceptor”, „perceptii” si „a percepe”. Primul cuvant („perceptor”) a iesit complet din uz.
„Perceptor” era functionarul insarcinat cu colectarea impozitelor si a taxelor legale catre stat.
„Perceptie, perceptii, substantiv feminin. 1. Proces psihic prin care obiectele si fenomenele din lumea obiectiva care actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt sunt reflectate in totalitatea insusirilor lor, ca un intreg unitar, imagine rezultata in urma acestei reflectari; facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; intelegere, cunoastere. 2. (In trecut) institutie, care incasa impozitele sau taxele oficiale; cladire, birou in care isi avea sediul aceasta institutie. Incasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. Perceptio, fr. Perception”. (Se pronunta, in latina, perceptio, iar in franceza – persepsion). (DEX, editia a II-a, 1998, pagina 776). Din aceeasi familie lexicala cu termenii „perceptor” si „perceptie” face parte si verbul „a percepe”.
„Percepe, percep, verb de conjugarea a III-a. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simtirilor si al gandirii prin reflectare nemijlocita; a intelege, a percepe. 2. A incasa un impozit sau o taxa oficiala. – Din lat. „percipere”. (DEX-2, pagina 776). Atat cuvantul „perceptor”, cat si intelesul al doilea al termenului „perceptie” au iesit din uz. Cu toate ca ar fi putut sa faca parte din aceeasi familie lexicala cu cele trei cuvinte pe care le explicaram (perceptor, perceptie si (a)percepe), avand forma extrem de asemanatoare cu ele, totusi termenul „percepte” nu a fost nici in trecut inclus in vreun dictionar. Revenind la fraza citata, se cuvenea ca autorul sa scrie „…, ci dupa precepte religioase statornice”.
Mihai Stere DERDENA
