Acest apostol al Domnului – Andronic – l-a propovăduit pe Hristos şi a avut ucenică pe mult-minunata Iunia, care era moartă pentru lume, dar vieţuia numai pentru Hristos Mântuitorul. Aducând pe mulţi la adevărata credinţă, au stricat capişti idoleşti şi au zidit biserici. Gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, într-un final s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele apostol Pavel, în Epistola către Romani (XVI, 7), zicând: “Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei, rudelor mele şi soţilor mei în robie, care sunt vestiţi între apostoli, care şi mai înainte de mine au fost în Hristos”.
