Cuvant la Duminica Vamesului si a Fariseului
Astazi am ascultat minunata pilda a vamesului si a fariseului. Avem in fata doi oameni inaintea lui Dumnezeu in rugaciune, cu doua stari sufletesti si cu doua cugete si atitudini diametral opuse: unul este mandru, ingamfat si dispretuitor, celalalt este smerit, constient de conditia lui umana in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. In ipostaza acestor doi oameni ne putem regasi fiecare dintre noi, fiindca nimeni nu poate trai singur. Ne aflam in legatura unii cu altii si prin credinta noastra suntem in legatura cu Dumnezeu. Dar nu este indiferenta atitudinea pe care o avem atat inaintea lui Dumnezeu cat si inaintea oamenilor. Atitudinea vamesului este aceea care ne asaza pe adevarata coordonata a vietuirii in lume si a legaturii cu Dumnezeu. Pe cat de respingatoare este mandria si dispretul aratat de fariseu – chiar cand se afla in rugaciune, pe atat de convingatoare si plina de intelepciune ne apare atitudinea vamesului. In fata divinitatii ca si in fata oamenilor nu mandria este aceea care ne da adevarata demnitate, caci ea ne desparte si de Dumnezeu si de oameni. Smerenia sutelor de mii de crestini din primele veacuri ale crestinismului, in fata unei lumi plina de mandrie, de orgoliu si de desconsiderare a demnitatii omenesti este aceea care a cucerit sufletele si a imblanzit popoarele barbare. Smerenia este virtutea care da omului adevaratul nimb al demnitatii.
De acum, noi toti suntem chemati spre Ierusalimul apropierii de Dumnezeu, spre jertfa pe care Mantuitorul a savarsit-o pe Golgota pentru noi si pentru a noastra mantuire. Pentru aceea, Sf.Biserica ne cheama la rugaciune cucernica, la smerenie, impacare si buna intelegere. Este lucrul duhovnicesc pe care se cuvine sa-l facem cu totii. Sa revenim cu totii la aceste rugaciuni sfinte, in scoala smereniei, cu constiinta treaza si cu iubire frateasca unul fata de altul, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan SAVULESCU
