Esper şi Zoe au trăit pe vremea împăratului Adrian (124) şi, deşi erau robi cu trupul unui oarecare Catal şi al Tetradiei soţia aceluia, colonişti romani, care îi cumpăraseră ca robi din Pamfilia, ei însă cu sufletele erau liberi. De aceea, ei nici cu trupurile n-au suferit a sluji la stăpâni păgâni, care cinsteau şi se închinau idolilor în locul Făcătorului şi Ziditorului a toate. Căci Chiriac şi Teodul, fiii lor, au zis către maica lor să nu locuiască mai mult împreună cu păgânii, ci să se despartă de ei ca să nu fie împreună cu ei daţi pierzării. Pentru aceasta au fost bătuţi crunt toţi, copii şi părinţii, iar după aceea au fost băgaţi toţi patru în cuptor ars cu foc, în care intrând şi-au dat sufletele lor lui Dumnezeu. Iar dimineaţa răsunau în cuptor glasuri ca de cântare şi, deschizându-se cuptorul, n-au aflat pe nimeni, în afară de sfinţii, în chipul celor ce dorm cu feţele spre răsărit.
