Pomenirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta
Marele mucenic Gheorghe a trait in vremea imparatului Diocletian, tragandu-se din Capadocia, fiind de neam stralucit, din ceata ostasilor ce se chemau tribuni; iar cand a fost sa patimeasca era la cinstea dregatoriei de comis. Avand imparatul gand sa porneasca razboi asupra crestinilor, a dat porunca sa se invredniceasca de cinstiri imparatesti si de daruri cei care se vor lepada si vor parasi pe Hristos, iar de nu se vor supune poruncii, sa aiba ca pedeapsa moartea. Sfantul fiind de fata a declarat ca este crestin, mustrand desertaciunea si neputinta idolilor. Pentru aceasta a fost supus la multe chinuri din care a iesit nevatamat si sanatos, multi lepadandu-se atunci de credinta in idoli si crezand in Dumnezeu, inclusiv Alexandra imparateasa. Astfel, sfantul a fost impuns cu o sulita in pantece, a fost legat de o roata tintuita cu fiare ascutite, care a fost pornita din sus spre o vale, i-au incaltat picioarele cu incaltaminte de fier ce avea cuie si l-au silit sa alerge, apoi l-au batut. Intrand sfantul in capistea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit ca sa spuna daca este el Dumnezeu. Iar demonul ce era intr-insul a raspuns plangand ca unul este Dumnezeu adevarat – Hristos – si pentru aceasta s-au tulburat idolii toti si au cazut si s-au sfaramat. Atunci, imparatul a poruncit ca sa taie pe Gheorghe si pe Alexandra imparateasa cu sabia. Sfantului Gheorghe i s-a taiat capul, iar sfanta Alexandra, facand rugaciune in temnita, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.
