Sfânta Platonida a fost diaconeasă, dar s-a retras în deşertul Nisibis (Nisibe) unde a organizat o mănăstire de maici, cu reguli foarte stricte de vieţuire. Maicile mâncau o singură dată pe zi şi când nu aveau pravilă, se ocupau cu treburi mănăstireşti şi diferite ascultări. Vinerea, când se cinstesc patimile Mântuitorului pe Cruce, nu se mai lucra nimic şi călugăriţele erau în biserică de dimineaţa până seara, între slujbe citind din Sfânta Scriptură şi din interpretările acesteia. Sf. Platonida a fost pentru toate maicile un exemplu viu de viaţă monahicească, sfinţenie, smerenie şi dragoste de aproape. Ajungând la o vârstă înaintată, sfânta Platonida s-a dus în pace la Domnul, în anul 308.
