Publicam, acum câteva zile, un fel de fabulă. Un fel de fabulă populară, compusă de neobosiţii noştri lafonteni (La Fontaine!), care sună cam aşa: Un măgar, hulit de majoritatea lighioanelor pentru caracterul lui mizerabil, alungat la marginea societăţii vieţuitoarelor, este primit totuşi în casă de un bou milos. Îl aşază la masă, îl culcă într-o odaie curată şi-l tratează ca pe un animal năpăstuit de furia celorlalţi. Ei bine, după un timp, boul se întoarce acasă de la treburile lui multe şi grele şi ce să vadă? Măgarul îi călărea vaca, convertită la un adulter. Învăţătura e: dacă eşti bou, nu băga măgari în casă!
Nu mi-aş fi amintit fabula dacă în aceste zile cu taifun politic, o cunoştinţă din sat, revoltată de ce se petrece, nu mi-ar fi spus că dintre cei trei politicieni din vârful României, Traian Băsescu, preşedinte, ilegitim, dar preşedinte, Crin Antonescu, al doilea om în stat, preşedinte al Senatului, şi Victor Ponta, premier, unul din aceştia trei e măgar. Chiar măgar? – m-am arătat eu mirat. Mi-am amintit apoi că preşedintele l-a gratulat pe premier, în vremea în care jura să nu-l valideze, porc. Înghit o broască, a zis, la televizor, nu la Cireşica, dar un porc, nu! Tot premierul era, în varianta arendaşului din Deal, pisicuţă, iar un îngrumăjat şef de partid e buldog. Ograda noastră politică e mare. Pamfletele abundă de hiene, şacali, gâşte şi găini. Toate animalele sunt frumoase în felul lor, iar păsările au aripi. În fond nu-i nimic jignitor. Asociaţiile de protecţie a vietăţilor ogrăzii sau sălbăticiei ar putea să se supere totuşi, atragându-ne atenţia să nu insultăm animalele comparându-le cu anumiţi oameni. Măgar, deci, cine ar putea fi măgarul?
Se consumă în aceste zile coşmarul ca Victor Ponta s-o numească la şefia DNA pe Kovesi (între timp s-a petrecut!), una dintre servitoarele fidele ale satrapului din Deal. Kovesi e părtaşă la multe mizerii îndreptate împotriva justiţiei şi legii, a batjocorit votul popular, dimpreună cu Morar, punându-i pe ţărani să jure cu mâna pe biblie dacă au votat şi cu cine au votat (au făcut-o procurorii lui Morar, dar ea era şefa lui Morar!). Când demisul a arătat cu degetul din uşa garajului către un chestor, în ziua următoare procurorii doamnei Kovesi îl interogau, deja, pe chestor. A şters, prin oamenii ei, multe urme, ei cred că pe toate, ale furturilor comise de Băsescu şi camarila lui. Cum s-o pui tu acolo, Ponta, cel care ai fost ales de popor spre a-l scăpa de asemenea belele? Lui Ponta, îmi spune cineva, i-a fost arătată iar pisica şi e strâns tare şi dureros de gogonele. Mi se aduce şi argumentul unui nou dosar de plagiat, dosar despre care presa băsistă a făcut vorbire, cum se zice în limba de lemn a tribunalelor, în aceste zile. Nu cred. Nu cred că Ponta a plagiat. De ce i-ar fi frică dacă-i e frică?
Crin Antonescu rămâne un om, cu unele înmuieri diplomatice de ton, adversar al compromisurilor de acest gen. Nu-i imput, într-o Românie în care Gabriel Oprea a făcut posibilă declanşarea răsturnării puterii băsiste şi ar trebui, pentru asta, iertat de toate păcatele, ba chiar sărbătorit ca erou, nu-i imput primirea în partid a unor portocalii cu faţă cât de cât neschimonosită. Constanţa lui în menţinerea proiectului USL e fără fisuri, iar antibăsismul lui, sincer şi constant.
Nici el şi nici Ponta nu pot fi măgarul din şarada consăteanului meu. A rămas Băsescu. Băsescu munceşte acum, ca o vulpe turbată, la menţinerea bastionului procurăresc în care a stat pitit, care l-a salvat de demitere şi puşcărie, prin care a făcut ordine, o ordine de tip mafiot şi fascist în lumea politică şi de afaceri, stăpânind şi intimidând. Bastion în care vrea să se zidească şi după plecarea de la Cotroceni. Dat afară de votul popular, şi-a găsit refugiu în braţele lui Barosso. Gonit de la Cotroceni de 7,4 milioane de votanţi, s-a întors pe scaun în braţele madamei Merkel. Să fie Barosso măgarul? Să fie, cu adecvarea de sex, Merkel? Da, dar întrebarea e legată de cei trei de la noi. Comportamentul unuia e de şacal. Distruge tot şi e rejectat chiar şi de partidul lui, PDL. Cineva – de milă? – l-a luat în braţe. L-a băgat în casă. L-a relegitimat. L-a reparafat printr-un acord de ”coabitare”. Dar măgarul – să fie Băsescu măgarul? – e pe cale să-şi compromită binefăcătorul şi să-i pângărească familia. Familia politică!
Recitesc, după marea trădare, evidentă, neîndoielnică, vizibilă de pe Lună, a lui Victor Ponta, acest text scris acum câteva zile. Încă mai speram că premierul nu va risca să-şi piardă partenerii politici şi mai ales alegătorii, pentru Băsescu. Am sperat degeaba. Ponta a executat hipnotizat parcă mutările primite în plic din Deal. După consumarea acestor episoade ilogice şi incredibile, fabula de mai sus capătă alte înţelesuri; iar măgarii s-au înmulţit.
Lucian AVRAMESCU
