• În fiecare an, până la jumătatea lunii mai, trebuie determinate „cotele de recoltă” pentru vânat
Problemele pe care le-au făcut „atacurile” mistreţilor, pe terenuri agricole sau chiar în gospodăriile oamenilor, în mai multe zone din judeţul Prahova şi pe o lungă perioadă de timp, au fost provocate de înmulţirea peste măsură a acestei rase de porci sălbatici. Anul trecut, atât în Prahova, cât şi în judeţele limitrofe, au mai apărut situaţii asemănătoare şi din cauza urşilor – în zona montană – fiind nevoie chiar de relocarea unor exemplare, pentru a scădea numărul lor. În fiecare an, potrivit legislaţiei în vigoare, gestionarii fondurilor de vânătoare sunt obligaţi să treacă la numărarea tuturor efectivelor de animale sălbatice – care fac parte din fauna cinegetică – pentru a putea fi stabilite, de către autorităţile centrale responsabile de la nivelul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, aşa numitele „cote de recoltă”, adică numărul de cerbi, căprioare, mistreţi, urşi, fazani sau iepuri de câmp care vor putea fi vânaţi, de-a lungul anului, până la declanşarea următorului „recensământ”. Deşi pare hilar, cel puţin în privinţa mistreţilor, cotele de recoltă stabilite anual sunt foarte importante, având în vedere faptul că trebuie să se menţină „în teren” un anumit număr de porci sălbatici, pentru că înmulţirea peste măsură a acestora ar conduce, din nou, la apariţia atacurilor la terenurile agricole sau chiar în gospodăriile populaţiei.
Evaluarea anuală a efectivelor din fauna admisă la vânătoare se realizează de către gestionarii fondurilor cinegetice, sub coordonarea inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, pentru fiecare fond cinegetic în parte. Printr-un proiect de ordin al ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice sunt prezentate, pentru fiecare specie de vânat în parte, modalităţile de a efectua operaţiunile de numărare. Astfel, potrivit documentului menţionat, lucrările de estimare a efectivelor faunei de interes cinegetic se fac fie prin observaţii directe, rezultând informaţii structurate pe sexe şi (sau) clase de vârstă, fie prin observaţii indirecte, bazate pe existenţa anumitor indicii, precum urme lăsate pe zăpadă, excremente, vizuini, cuiburi folosite, sunete specifice emise în cursul anumitor activităţi biologice specifice anumitor specii. Prin urmare, reprezentanţii fondurilor cinegetice sunt obligaţi să cunoască modalitatea de a repera animalele, în funcţie de specie. Pentru capra neagră, de exemplu, „estimarea efectivului se realizează prin numărarea exemplarelor observate vizual”, din cauza modului ei de viaţă (animal cu activitate exclusiv diurnă) cât şi a reliefului accidentat în care îşi duce viaţa. Pentru cerb, situaţia se schimbă, fiind mai multe variante de estimare a numărului total: prin “citirea” urmelor pe suprafaţa totală sau parţială a fondului cinegetic, prin estimare directă vizuală şi prin ascultare în perioada de boncănit (împerechere). La mistreţ se aplică metodele de la cerbul comun, în timp ce iepurele de câmp poate fi numărat „de preferinţă în zile însorite, fără vânt, deoarece în zilele ploioase şi cu vânt, iepurii nu sunt prea activi. Observaţiile se vor face în orele de seară şi de dimineaţă, atunci când iepurii sunt cei mai activi”, se precizează în proiectul ordinului de ministru.
V.STOICA
