În vremea împărăţiei lui Traian, cinci femei care trăiau într-un loc retras de sihăstrie, păzind toate poruncile lui Dumnezeu, şi-au luat ca sarcină adunarea moaştelor sfinţilor, ungerea lor cu miruri, înfăşurarea în pânze curate şi depunerea lor în locul de sihăstrie în care trăiau ele. Aflând de acest lucru, fiica împăratului Traian, al cărei nume era Drosida, a venit la aceste femei, scăpând de sub supravegherea celor ce păzeau camerele de dormit împărăteşti. Adrian, un sfetnic al împăratului, care era în acelaşi timp şi logodnicul Drosidei, a cerut să se pună soldaţi de pază lângă trupurile creştinilor morţi, ca să cunoască pe aceia care ridică trupurile lor. Paznicii, stând de veghe, au prins pe cele cinci femei şi împreună cu ele şi pe Drosida. Când a aflat împăratul s-a înspăimântat. Ca urmare, Drosida a fost închisă. Însă a reuşit să se strecoare fără să prindă cineva de veste. Apoi s-a aruncat într-un bazin cu apă de ploaie pentru a se boteza. După aceea, timp de şapte zile a primit hrană îngerească, iar în a opta zi s-a mutat către Domnul.
