Pomenirea Preacuviosului Pavel Tebeul
Acest cuvios parinte a trait pe vremea lui Deciu si a lui Valerian, prigonitorii crestinilor. El era de neam din Egipt, din Teba de Jos, si intelegand ca de fapt cumnatul sau vrea sa-l vanda ca sa-i poata opri partea cuvenita din averea parinteasca a fugit in munti. Aici si-a schimbat teama de prigonitori in dor de calugarie. Intrand intr-o pestera din adancul pustiului, si-a petrecut toata viata in pace si in inlaturarea tuturor dorintelor, si a trecut catre Domnul, la adanci batraneti. Auzind de viata lui cea imbunatatita, marele Antonie (17 Ianuarie) l-a cautat si, gasindu-l, s-a minunat si de locul cel anevoios in care traise, si de lungimea vietii lui dar si de departarea de orice asezare omeneasca. Caci Pavel a fost cel dintai care a cutezat sa mearga pana in adancul pustiului, unde si-a indelungat nevointele pana la o suta treisprezece ani, dupa ce parasise de tanar grijile lumesti.
