Cuviosul Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatal sau se numea Proeresie si mama sa – Evloghia, si erau amandoi credinciosi si cucernici. Teodosie a intrat in viata calugareasca si, luand haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, cand se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anul 451. Trecand prin Antiohia, s-a dus la marele Simeon Stalpnicul, de la care a deprins inclinarea spre viata cea imbunatatita si care i-a prorocit ca va fi pastor peste multe oi cuvantatoare. Apoi a sihastrit langa un oarecare Longhin, in jurul Ierusalimului. S-a dus dupa aceea intr‑un munte, unde era o pestera si acolo a petrecut viata aleasa, ajungand la atata infranare incat timp de 50 de ani n-a gustat paine, ci numai ierburi si roade de finic.
Rugaciunea lui era neincetata si lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodata. In jurul lui s-au strans ucenici multi, care ii ascultau povetele si-i urmau viata. A facut si minuni. Si, facandu-se dascal al multor ucenici, a adormit intru Domnul.
