In sedinta din 7 ianuarie 2013, Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei a hotarat sa mentina rata dobanzii de politica monetara la nivelul de 5,25 la suta pe an, se arata intr-un comunicat emis ieri de BNR. De asemenea, CA al BNR a mai decis gestionarea adecvata a lichiditatii din sistemul bancar si mentinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei si in valuta ale institutiilor de credit. Decizia nu este o surpriza, fiind asteptata de jucatorii din piata. “BNR va monitoriza atent evolutiile interne si ale mediului economic international, astfel incat, prin utilizarea adecvata a instrumentelor de care dispune, sa asigure realizarea si mentinerea stabilitatii preturilor pe termen mediu si a stabilitatii financiare”, mai precizeaza comunicatul BNR.
Teoretic, dobanzile practicate de bancile comerciale ar trebui sa fie mai mari cu 1, 2, sau 3 procente decat rata dobanzii de politica monetara stabilita de Banca Nationala. Rolul principal al lichiditatii este de realizare a “stingerii” tranzactiilor financiare din economie (plati diverse efectuate de clientii bancilor, tranzactii pe pietele financiare, acordarea de credite, plati la buget, incasari de la buget). La nivelul relatiei dintre bancile comerciale si economia reala insa, deciziile BNR produc imperfect efecte si dupa o perioada de timp care poate ajunge la cateva luni. Nivelul dobanzilor la credite depinde nu numai de dobanda cheie a BNR, ci si de asteptarile privind inflatia, de perspectivele privind cresterea economica, marimea dobanzii fiind decisiva pentru deciziile de investitii, consum sau economisire.
In general, dobanzi mai reduse stimuleaza investitiile si consumul in defavoarea economisirii, in timp ce dobanzi mai ridicate stimuleaza economisirea, inhiband pe termen scurt consumul si investitiile. Nivelul dobanzilor la credite depinde nu numai de dobanda cheie a BNR, ci si de asteptarile privind inflatia, de perspectivele privind cresterea economica, marimea dobanzii fiind decisiva pentru deciziile de investitii, consum sau economisire. In general, dobanzi mai reduse stimuleaza investitiile si consumul in defavoarea economisirii, in timp ce dobanzi mai ridicate stimuleaza economisirea, inhiband pe termen scurt consumul si investitiile. Ca sa reporneasca economia, e nevoie de bani ieftini care presupun dobanzi scazute la creditare si prin urmare, ar fi indicat o tendinta de reducere a dobanzii cheie. De cealalta parte, exista presiuni in sensul cresterii dobanzii cheie datorita economisirii scazute care obliga bancile la randamente cat mai mari pentru a atrage banii clientilor. HotNews a analizat impactul reducerii dobanzii cheie a BNR asupra dobanzilor la creditele noi acordate companiilor. Rezultatele arata ca nu intotdeauna reducerea dobanzii BNR este insotita de scaderea costului noilor credite. De exemplu, in februarie 2009, BNR a redus tot cu 0,25% dobanda cheie. In urmatoarele 3 luni, bancile au scumpit creditele de la 21,3% (dobanda medie la creditele noi pe termen de 1-5 ani acordate IMM), la 22,3%. Reducerea dobanzii BNR din mai 2009 (0,5 pp) a fost insotita de ieftinirea imperceptibila a creditelor noi cu maturitati de pana la 5 ani, dar cu scumpirea creditelor bancare acordate pentru mai mult de 5 ani (de la 17,3% la 18,2%).
In iulie 2009, BNR a mai redus dobanda cheie la 9%, nivelul dobanzilor medii la creditele noi ramanand constant, iar operatiunea similara a Bancii Centrale din august 2009 a fost tot fara efect. Cea mai ampla reducere a dobanzilor bancare la creditele noi a fost la finalul lunii aprilie 2009 (peste 3 pp), iar taierile agresive de dobanda ale BNR au fost insotite de taieri modeste ale costului creditelor bancare noi in moneda nationala. Tragand linie, BNR a redus in intervalul ianuarie-octombrie 2009 dobanda cheie de la 10,25% la 8%, iar bancile de la 20,7% la 16,8% (credite noi, pe termen de 1-5 ani) si de la 19,4% la 15,4% (credite noi pe mai mult de 5 ani, acordate companiilor).
