Pomenirea Sfantului Apostol, intaiul mucenic si arhidiacon Stefan
S-a facut odata intrebarea intre iudei, saduchei, farisei si elini despre Domnul Iisus Hristos. Unii spuneau ca este proroc, altii ca este inselator, iar altii ca e Fiul lui Dumnezeu. Atunci, Stefan a stat pe loc inalt si a binevestit tuturor pe Domnul Iisus Hristos, zicand: “Barbati frati, pentru ce s-au inmultit rautatile voastre si s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a indoit in Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile si S-a pogorat pentru pacatele noastre si S-a nascut din Sfanta si curata Fecioara, cea aleasa inainte de intemeierea lumii. El a luat neputintele noastre si a purtat slabiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leprosi i-a curatit, pe demoni i-a izgonit”. Cand l-au auzit graind asa, l-au dus in sinedriu la arhierei, ca nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a duhului cu care graia. Intrand inauntru, au adus niste barbati care au zis: “L-am auzit ca a grait cuvinte de hula impotriva locului celui sfant si a Legii” si alte cuvinte, asa precum se scrie in Faptele Apostolilor. Si cand s-au uitat la el au vazut fata lui ca fata de inger. N-au mai putut rabda rusinea biruintei; l-au lovit cu pietre si l-au omorat. Iar sfantul se ruga pentru ei zicand: “Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!”.
