Pomenirea Sfantului Mucenic Bonifaciu si a sfintei Aglaia Romana
Sfantul Bonifaciu a trait pe vremea imparatului Diocletian (284-305). Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acacius, proconsulul Romei. Bonifaciu traia in pacate trupesti cu stapana lui si era si betiv, dar era milostiv, iubitor de straini, indestula cu draga inima pe cei nevoiasi, isi pleca urechea si inima la suferintele si la rugamintile oamenilor. La fel si stapana lui era milostiva si iubitoare de mucenici. Intr-una dintre zile i-a zis lui Bonifaciu: “Du-te in Rasarit, unde sfintii sunt chinuiti si adu-mi moaste de sfinti, ca sa le avem spre ajutor si mantuire sufleteasca”. Bonifaciu i-a raspuns, razand: “Daca-ti voi aduce moastele mele, ai sa le primesti?”. “Nu mi-i de gluma”, i-a spus Aglaia. A plecat Bonifaciu insotit de doisprezece robi, cu aur mult, in Tarsul Ciliciei, unde sfintii erau chinuiti. A gasit acolo pe sfinti patimind si suferind pentru Hristos. Le-a sarutat lanturile si ranile. Dar aprinzandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea ighemonului si a marturisit ca este crestin. A fost prins si supus la multe chinuri, pe care le-a rabdat cu seninatate. Apoi i s-a taiat capul.
