Gion – descurcaretul
Ion, care la a saptea generatie a ajuns Gion, dupa ce, de-a lungul vremii, vrand sa traiasca bine si in pace, a fost cand Ianos, cand Ivan, a gasit o gaina moarta in curte. In loc s-o ingroape si sa lase lucrurile asa, i s-a nazarit ca pasarea i-a fost ucisa de copiii vecinului Gheorghe. Acesta s-a crucit cand a auzit si-a tinut-o pe-a sa, nu si nu, nu ti-au omorat feciorii mei oratania. Smecheras si umblat prin lume, Ion l-a dat pe Gheorghe in judecata. L-a castigat. Cu ajutorul vecinei Marioara, care s-a jurat ca a vazut cum pustiul, in varsta de vreo trei anisori si jumatate, i-a sucit gatul gainii, desi pasarea n-avea nici un gat rupt si nici Marioara nu fusese acasa in ziua cu pricina. S-a trezit Gheorghe ca are de platit, cu dobanda si daune, o oaie, nu o gaina. Cand a vazut Ion ca merge treaba, si-a omorat oaia de unul singur si iar l-a invinuit pe vecin. A castigat in instanta. Au urmat porcul, vaca, apoi calul… Gheorghe si-a vandut pana la urma casa ca sa poata plati dandanalele. La Ion a crescut, in schimb, o alta, vila chiar, cu termopan. Degeaba a mers Gheorghe in audiente, a ajuns chiar la presedintie, ca nimeni nu i-a putut face si lui dreptate. Omul s-a pus pe inima rea si a murit. L-a bocit si Marioara. Apoi i-a cerut iertare fiindca a depus marturie falsa. Ei si? Au auzit de aceasta cainta tarzie si politistul care a instrumentat dosarele, si avocatul lui Ion, si judecatorul. Ei si? Mortu-i de vina. C-a fost prost. Si nedescurcaret. Ba, uitasem, la un moment dat, Gheorghe s-a suparat rau si i-a dat un vant lui Ion. Acesta a alergat la politie, dupa ce mai intai s-a zgariat pe fata, ca sa para agresiunea reala, iar politistul l-a luat pe Gheorghe la arest. Si i-a dat cu bastonul peste mana, l-a infometat, l-a croit cu bocancii in burta, pana cand, ca sa scape, amaratul a recunoscut ca l-a batut mar pe vecin, platind o amenda penala si spaga politistului, ca sa-l scape de puscarie. Copiii lui Gheorghe au fost luati la orfelinat. Ai lui Ion au ajuns bine. Bine de tot. Au case de se-nvart dupa soare. Fara sa trudeasca cine stie ce. Unul a ajuns primar, altul e oierul satului. Iar Ion, ajuns Gion, e acum ajutor de popa. Dascal, cum se zice. Umbla cat e ziua de mare cu o cruce in mana si cu tamaia in cealalta si predica cinstea. Se da mare sfant si sfatuitor. Dar nici acum nu spune nu cand credinciosul, la un semn din cap al dascalului Ion, ii vara in buzunar hartia de 10.000. La inceput. Acum a ajuns tariful pe la vreo 20-30 de mii de lei. Lumea e si-acum innebunita de frica: ii arunca in curte lui Ion cate o gaina ori de cate ori acesta anunta ca a mai gasit cate o oratanie moarta. Gheorghe, ramas Gheorghe, a putrezit in mormant. Ion, ajuns Gion, se bucura de Romania. De libertate. De sansa extraordinara care i s-a oferit. De mintea sa ascutita.
Maria BOGDAN
