Leon CHIRILA
In plina campanie anticoruptie si de reforma a justitiei – prin aceasta intelegand ca si institutiei cu pricina i-a cam venit randul sa-si faca datoria pentru care exista – asistam la tot felul de aiureli plecate chiar de la varful ei. Practic, lanseaza pe piata media tot felul de persoane urmarite penal ale caror dosare le vantura in ochii lumii, fara sa dea macar un verdict de ani de zile. Iar lucrul acesta a ajuns si la urechile mai marilor UE care vor sa vada si ei macar un corupt, un dosar „gras” rezolvat, iar pe impricinat – dupa gratii. Dar nimic din toate aceste din urma asteptari nu se implinesc deoarece, parca-i un facut, justitiabilii se complac in a-si etala o mare lipsa – ori de curaj, ori de profesionalism. Ceea ce da apa la moara celor pe care-i incrimineaza ca fiind urmariti penal, acestia strigand, la randul lor, intr-un cor pe voci egale, „suntem nevinovati!”. Din acest dialog al surzilor – in care unii arunca anatema urmaririi penale, iar ceilalti se declara sfinti – iese aiureala de care vorbeam, daca nu chiar bataia de joc la care recurg cei din sferele puterii – sau cu… potential – fata de muritorii de rand. Este de-a dreptul scandalos ca procurorul sef al DNA sa declare ca nu-l ancheteaza pe Copos – vicepremierul de astazi din Guvern, ci pe afaceristul Copos de acum doi ani! Tot astfel, si cu scandalul intalnirii tripartite de la Guvern dintre premier, ministrul justitiei si un urmarit penal (potent), care este justificata in ochii lumii cu… acarul Paun, adica un neica nimeni din Executiv care s-ar ocupa cu mobilizarile la Cabinetul prim ministrului! Si uite-asa ne-au luat de prosti si ne mai iau, inca, alde Mischie si Oprisan, Dinu Patriciu si Adrian Nastase, Monica Macovei si Calin Popescu Tariceanu, si septuagenara din Urlati, si Adriean Videanu, si Traian Basescu! Da, astia-s cei mari si tari, iar noi, contribuabilii care-i tinem in spinare, am fi – asa cum spunea un confrate gazetar – un neam de pitecantropi!
Personal, nu-s de acord cu aceasta opinie. Sunt sigur ca gazetarul la care ma refer a exprimat respectiva opinie intr-un moment de manie fireasca fata de modul totalmente condamnabil in care suntem tratati noi, cei multi, de catre cei putini si… impliniti. Asa ca, la fel de revoltat, apreciez ca pitecantropii sunt ei, cei putini care, vremelnic, au si painea, si cutitul in mana; caci de glagorii, nici vorba. Ei nu inteleg – sau nu vor sa priceapa – ca una-i politica si alta-i afacerea, ca una-i prietenia si alta este sa conduci o tara democratica. Precum pitecantropii, ei unde vad prada, acolo se arunca deoarece, practic, doar aceasta-i ratiunea lor de a exista!
