Vad ca azi ti-a mers bine!
Omul politic englez Neville Chamberlain nu se despartea niciodata de umbrela sa. Intr-o zi insa o uita acasa. Cand cobori din trenul care-l ducea la Londra, fu cat pe ce sa ia umbrela unui calator. Necunoscandu-l, acesta l-a apostrofat taios. Chamberlain isi ceru scuze si, pentru a evita repetarea unui asemenea incident, cumpara in ziua aceea… trei umbrele.
Pe cand se intorcea cu trenul spre casa, nimeri din nou in acelasi compartiment cu calatorul de dimineata. Vazand umbrelele, acesta spuse:
– Vad ca azi ti-a mers bine!
****
Politica si mustata
La scurta vreme dupa ce isi lasase mustata, Sir Winston Churchill a fost invitat la un dineu.
– Domnule, i s-a adresat o doamna care statea langa el, tin sa te anunt ca nu-mi pasa cat negru sub unghie nici de politica si nici de mustata dumitale.
– Fiti fara nicio grija, doamna, i-a raspuns Churchill, n-aveti nicio sansa sa ajungeti vreodata in contact nici cu una, nici cu alta!
****
Vinovatul
Voluminosul scriitor Chesterton s-a certat cu sfrijitul Bernard Shaw si i-a spus:
– Domnule, daca va priveste cineva cu bagare de seama isi inchipuie lesne ca in aceasta tara a izbucnit o foamete cumplita.
- Da, a venit replica lui Shaw, dar are sa va traga la raspundere numai pe dumneavoastra. Cine va priveste isi da seama ca sunteti singurul vinovat!
****
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste
Una dintre cele mai galante declaratii de dragoste este aceea pe care ducele de Villa Mediona a facut-o reginei Elisabeta. Aceasta i-a cerut sa-i trimita portretul iubitei lui.
Ducele i-a trimis… o oglinda!
****
Socrate a fost intrebat de un prieten:
– Ce sa fac, sa ma casatoresc sau nu?
– Ori te casatoresti ori ramai burlac, peste zece ani tot ai sa regreti!
Daca ati fi…
****
Lady Astor i-a spus intr-o zi lui Winston Churchill:
– Daca ati fi sotul meu, v-as pune otrava in cafea.
– Daca ati fi sotia mea – i-a raspuns el – cu siguranta as bea-o!
****
Mare paguba!
Cand se ducea la repetitii la “Scala” din Milano, tenorul italian Enrico Caruso (1873-1921) cumpara ziare mereu de la acelasi vanzator. Intr-o dimineata, insa, cantaretul trecu mai departe fara sa se opreasca.
– Signore, ati uitat sa cumparati ziarele! – striga vanzatorul.
– N-am uitat, insa n-am portmoneul la mine.
– Nu-i nimic, signore! O sa-mi platiti maine.
– Si daca mor pana atunci?
– Ei, mare paguba!
