Nici astazi, Primaria Plopeni nu a reusit sa incheie toate formalitatile pentru a prelua in administrare si-n intravilanul localitatii 29 de hectare, situate in vecinatatea imediata, si aflate in patrimoniul Romsilva. Adica al statului. Pentru realizarea intregii documentatii e nevoie de cateva teancuri de bani, pe care administratia locala nu le are pur si simplu. Sunt necesare, apoi, planurile urbanistice de dezvoltare si zonale, fara de care nici un metru patrat din terenul dobandit, prin hotarare de Guvern, nu poate intra in circuitul administrativ. Ce ar insemna cele 29 ha atasate Plopeniului ? Sansa de a scapa de fantoma de oras monoindustrial. Sansa ca orasul sa izbucneasca din propriile granite, fie si numai prin aceasta solutie imobiliara. Asa cum este astazi, Plopeniul e incremenit intre blocuri si Uzina Mecanica, intre un Cartier Diana jalnic si falimentul industriei de armament. Daca a existat o miscare a fondului locativ, aceasta s-a petrecut intre aceleasi ziduri si nu in favoarea zilei de maine: au plecat familii de muncitori si au venit batrani, alungati de luxul marilor orase. Nimic insa nu invie orasul. Deocamdata. Si tot deocamdata, desi partidele au avut si viziuni de stanga, si de dreapta, se pare ca n-a existat si nu exista interes politic, la nivel central si judetean, pentru ca Plopeniul sa-si schimbe soarta de urbe monoindustriala. Mucalitii spun ca pana nu va disparea tentatia Uzinei Mecanice – deh, trebuie si ea falimentata si vanduta pe doi bani – orasul nu va fi lasat in libertatea de a se dezvolta. Si are unde: imaginati-va un Plopeni unit, prin case, de Gageni, apoi condus prin padure, macar unul doi kilometri…
M.B.
