Gerul iernii inroseste obrajii, pisca pielea si ne ingheata nasul si picioarele. Temperatura normala a omului sanatos este de 36-37,5°C. Temperatura ambientala placuta corpului uman este de 15-25°C, iar la scaderea sau la cresterea ei organismul trebuie sa se adapteze. In cadrul proceselor de termoreglare, extremitatile, adica mainile si picioarele, sunt foarte reactive si se incalzesc sau se racesc prompt, pe cand zona centrala a corpului pastreaza o temperatura constanta. Daca adultul are aceste sisteme bine reglate, nu acelasi lucru se intampla si cu copiii. Cu cat sunt mai mici, cu atat sunt mai putin aparati.
Frigul produce un semnal receptat de piele, pe care-l transmite apoi spre prelucrare la nivelul hipotalamusului, parte a creierului responsabila cu termoreglarea. De aici vin comenzile care ne adapteaza la mediu. Incercand sa retina caldura in organism, hipotalamusul ordona cicluri de vasoconstrictie urmate de vasodilatatie, care determina aparitia frisoanelor. Atunci cand tremuram de frig, practic, producem caldura in incercarea disperata de a mentine constanta temperatura corpului. Totodata, scade transpiratia si apare aspectul de „piele de gaina”. La un frig de numai -2°C se racesc si se inrosesc mainile, picioarele, urechile si nasul, pe cand restul pielii se albeste si se usuca prin redistribuirea circulatiei sangelui. Zonele descoperite capata un aspect de scoarta de copac, se usuca si crapa.
La temperaturi si mai scazute ingheata mediul extracelular din zonele expuse, ca apoi sa inghete pana si celulele. Acestea devin rigide ca niste cristale si la fel de taioase, zdrobind structurile invecinate. In vasele de sange se produce o agregare a componentelor sanguine, fenomen care creste vascozitatea sangelui si provoaca tromboza vasculara. Toata aceasta serie de evenimente inseamna pentru corpul inghetat compromiterea circulatiei locale si aparitia degeraturii, sub forma unei zone vinetii, dureroase si cu tendinta de ulcerare, localizata de obicei la nivelul degetelor. Intr-o faza mai avansata, zonele degerate se pot mumifica si, cu toate ca pacientul nu mai simte nici o durere, zona afectata nu mai poate fi salvata si trebuie amputata.
Primul ajutor in cazul degeratilor
Incalzirea treptata a extremitatilor prin introducerea lor in apa calduta, fara insa a fi frecate (pentru a se evita zdrobirea tesuturilor agresate de frig), schimbarea hainelor ude cu altele uscate, groase si calduroase si a incaltamintei ude cu una uscata si larga in care sa incapa picioarele in mai multe randuri de ciorapi, aplicarea unor emoliente grase pe zonele expuse, acestea sunt masurile cele mai importante pe care trebuie sa le luam dupa ce recuperam o persoana inghetata. Ca sa se incalzeasca, nu-i vom da sa bea alcool, ci doar ceai cald si indulcit ori o supa fierbinte. Cand aceste masuri nu sunt posibile, cum se intampla de obicei cu cei rataciti, este mai sigura transportarea ranitului, inghetat, acoperit cu folii izoterme, catre cel mai apropiat spital. Administrarea unor medicamente ramane de competenta medicilor.
Cardiaci, atentie maxima !
Bolnavii cu cardiopatie ischemica insotita de angina pectorala (dureri in piept) trebuie sa evite frigul deoarece acesta poate provoca crize. Inainte de a iesi afara, acesti bolnavi ar trebui sa-si aplice plasturi cu nitroglicerina pe piele. De asemenea, cei cu insuficienta cardiaca, care au senzatia de lipsa de aer, trebuie sa evite pe cat posibil expunerea la frig deoarece manifestarile bolii se pot accentua. Bolnavii care au arterita sunt si ei sensibili in perioada rece din cauza fluxului de sange redus la nivelul picioarelor, asa ca trebuie sa poarte incaltaminte si imbracaminte groase. Este bine ca acesti suferinzi sa evite expunerea la temperaturi foarte scazute.
