Au fost daramate sfinte biserici in epoca Ceausescu si, intr-un fel, s-au ridicat stalpi si mai trainici credintei. In Anul Domnului 2006 ne paste pericolul ca, subrezite chiar din interior, Biserica si credinta sa fie ingenuncheate. Si nu oriunde si oricum, ci pornindu-se chiar din inima istorica a tarii, Ardealul. Scandalul a inceput la sfarsitul anului trecut, cand a fost nevoie de doua tururi de scrutin pentru a se alege Mitropolitul Ardealului, dupa ridicarea la ceruri a Inalt Prea Sfintiei Sale Antonie Plamadeala. Ceea ce unii au numit inca de atunci o „lucratura” nedemna de purtatorii sutanei bisericesti nu s-a incheiat, din pacate, nici pana astazi. Neasteptata decizie a Sfantului Sinod de a imparti in doua Mitropolia infiintata, de mai bine de un secol si jumatate, de Andrei Saguna, a invrajbit clericii si a scos in strada enoriasii. Confruntarea dintre Laurentiu Streza – declarat castigator al scaunului mitropolitan in fata contracandidatului sau, Andrei Andreicut – s-a transformat mai intai in dispute in cerc inchis ale sustinatorilor celor doi, pentru a rabufni apoi din ce in ce mai la vedere. Nu au gresit deloc aceia care au vorbit, chiar de la inceput, despre „votul Satanei” ori care au ajuns, ceva mai tarziu, la concluzia care, spusa mai pe romaneste, inseamna ca nu mai este aproape nici un dubiu ca si-a bagat chiar diavolul coada. Asa se face ca fara a participa la alegeri – pe care sunt destule vocile care sustin ca le-ar fi castigat data fiind reputatia de teolog si om de cultura – si aparand in toiul nemultumirilor pentru a le aprinde si mai mult, Arhiepiscopul Clujului, Bartolomeu Anania, si cei care i s-au alaturat, nu mai recunosc autoritatea alesului Streza. Mai mult decat atat, declanseaza si alimenteaza o extrem de riscanta schisma. Si ar fi cu atat mai grav daca s-ar adeveri ceea ce se aude deja la nivel de zvon ca acesta se sprijina si pe o oarecare sustinere a presedintelui Basescu. De ce grava si riscanta schisma ? Fiindca biserica este in prezent – si fara indoiala ca asa trebuie sa si ramana – singura institutie in care romanii si-au declarat, nu o data increderea. E drept ca au existat mai totdeauna rezerve la adresa unora dintre slujitorii ei si, din pacate, tot ceea ce se intampla in prezent este o noua dovada. Apoi, intr-un timp in care unitatea spirituala trece si asa prin destule incercari, orice noua fisura risca sa adanceasca, si mai mult, dezbinarea. Dupa ce veacuri de-a randul biserica a adunat in jurul sau si in jurul unor cauze drepte romanii, traim, iata, vremuri, in care aceeasi biserica incepe sa semene discordie. Pornind chiar de la cele mai inalte fete bisericesti, adunate in Sfantul Sinod. Ieri, 1000 de protestatari stransi in Dealul Mitropoliei s-au lasat convinsi sa renunte la protest si sa se alinieze deciziei BOR de a se infiinta inca o mitropolie la Cluj. S-ar putea ca acalmia sa se duca astfel pana in februarie – cand se intruneste Adunarea Generala Bisericeasca de la care se asteapta acordul privind ruperea Mitropoliei Ardealului – pentru a se reaprinde intr-un nedorit razboi. De aceea, pana atunci, credem ca este de datoria celor care slujesc Biserica, la cel mai inalt nivel decizional, sa cumpaneasca bine si sa ia cea mai inteleapta hotarare. Asta cu atat mai mult cu cat sunt iarasi voci – si nu de neluat in seama – care spun ca prin actul sau de sciziune a Mitropoliei Ardealului, Biserica noastra a cazut in pacatul de a fi tocmai ea cea care face primul pas intr-un periculos si criminal gest de rupere a unitatii si fratiei milenare a romanilor ardeleni. Iar pentru ca biserica nu este stat in stat, si autoritatile statului au, la randul lor, responsabilitatea de a veghea ca Sfantul Sinod sa nu duca deciziile sale dincolo de vointa poporului pe care-l pastoreste si de interesele supreme ale acestei tari. Este drept, este chiar sfant ca fetele bisericesti sa nu cuteze a face ceea ce nu ar implini nici cel mai nefericit referendum national.
Luiza RADULESCU PINTILIE